Gastrita cronică poate fi descrisă ca o afecțiune în care există vărsături cronice cu frecvență și caracter variabile. Este descris clinic pentru orice pacient cu vărsături cronice pentru care nu există diagnostic. Patologii descriu în general gastrita cronică prin modificările observate asupra histopatologiei. Din păcate, este posibil să aveți modificări histopatologice, dar nu există semne clinice sau sa aveți semne clinice, fără modificări patologice. Prin urmare, orice definiție trebuie limitată la acele condiții în care există semne clinice și histopatologie pozitivă. Există două forme: ulcerativa și non-ulcerativă.
Condiția non-ulcerativă poate fi împărțită în continuare în;
- gastrită idiopatică
- antrofică
- hipertrofică
- esinofilă.
Gastrita ulcerativă este asociata cu stări avansate pentru unele dintre afecțiunile de mai sus sau alte afecțiuni mai grave, cum ar fi neoplazia. Gastrita idiopatică non-ulcerativă este tipul cel mai frecvent clinic, dar cauza este rareori determinată. Acțiunea gastritei cronice este complexă și variată și va fi discutată mai detaliat atunci când se descrie starea specifică în următoarele secțiuni. Cu toate acestea, include factorul alimentar, interferența cu microcirculația care duce la ischemie mucoasă, producția excesivă de acid clorhidric, refluxul de bilă și enzimă în stomac, boala autoimuna și eliberarea antigenului gastric după leziuni fizice.Gastrita idiopatică
Este o stare reversibilă, cu curs după expunerea repetata la un agent specific. Poate fi o fază timpurie a unei forme mai serioase de gastrită atunci când ulcerarea se poate dezvolta și înainte de a fi modificată a devenit ireversabilă.Cainele este adesea într-o stare fizică bună, cu excepția vărsăturilor intermitente. Rareori sunt modificate imaginile sanguine sau radiografiile, iar endoscopia relevă foarte puțin, cu excepția faptului că la examinarea histopatologică a țesutului biopsic, există infiltrarea mucoasei de către celulele plasmatice și limfocitele cu un anumit grad de fibroase în lamina propria.
Tratamentul poate necesita corectarea deshidratării, dar acest lucru este posibil doar în cazuri avansate. Utilizarea metaclopramidei este adesea utilă și poate fi corectată sau modificata dieta folosind una cu conținut scăzut de grăsimi. Orice cauză de bază trebuie întotdeauna căutată, deși aceasta este rar întâlnită.