BarfDiet

Campylobacterioza la caini si pisici este o boala infectioasa, cu evolutie acuta, mai rar conica, caracterizata clinic prin diaree cu severitate variabila, deshidratare si uneori moarte. Boala este raspandita , probabil, pe tot globul. Agentul etiologic este Campylobacter jejuni.

Boala se inregistreaza mai frecvent la cainii sub varsta de 6 luni si la pisoi, probabil din cauza lipsei anticorpilor protectori. Animalele debilitate si cele cu boli infectioase (parvovirus, coronavirus, salmonele)sau parazitare (infestatia cu Giardia) sunt cele mai sensibile. Imunosupresia constituie, de asemenea un factor predispozant. Severitatea bolii depinde, de asemenea, de numarul campilobacteriilor ingerate, de expunerile anterioare la infectie, de conditiile de igiena.Interventiile chirurgicale pot agrava evolutia bolii.

Sursele de infectie sunt reprezentate de catre cainii si pisicile bolnave, animalele purtatori asimptomatici de campilobacterii (caini, pisici, pasari, alte animale de companie sau din mediul rural), care elimina cantitati mari de germeni prin materiile fecale perioade lungi de timp, contaminand apa si produsele alimentare. Se apreciaza ca peste 60% din cainii exisstenti in canise sunt purtatori de C. jejuni, iar in cazul cainilor si pisicilor cu diaree cronica, C. jejuni a fost izolatin procente si mai mari. Carnea contaminata (in special de la pasarile de curte) si laptele nepasteurizat constituie o sursa importanta de infectie pentru caini si pisici. Mustele au fost incriminate in raspandirea bacteriilor.

Diareea reprezinta simptomul principal si cel mai constant. Fecalele, la inceput apoase, devin dupa 1-2 zile mucilaginoase si apoi hemoragice. Animalele se deshidrateaza, iar unele dintre ele pot prezenta hipertermie, polidipsie, abatere, anorexie, vomitari si regurgitari, scaderea in greutate. Sindromul diareic poate dura, la caini, 1-2 saptamani, putandu-se croniciza si durand timp dde mai multe luni. La catele, uneori, se inregistreaza avort.

Majoritatea cazurilor de campilobacterioza se remit fara tratament, dar utilizarea eritromicinei, cloramfenicolului, cefalosporinelor sau a altor antibiotice (conform antibiogramei) reduc evolutia bolii. Se recurge si la un tratament de sustinere generala si simptomatic.

Masurile de combatere se bazeaza pe respectarea masurilor generale: asigurarea conditiilor optime de igiena si alimentatie, evitarea factorilor stresanti, aplicarea de dezinfectii corespunzatoare. In caz de aparitie a bolii, animalele bolnave se izoleaza si se trateaza.