Fiziopatologia afecțiunilor esofagului

[Alexandra]

1. Achlazia cricofarigiana la caini

Reprezinta o afectiune congenitala a cărei cauza nu este complet elucidata. Boala se caracterizează printr-o disfuncționalități a sfincterului esofagian superior, responsabila de instituirea progresiva a unor tulburări de deglutiție. Acestea devin clinic manifestate la căței imediat după intarcare, regurgitare fiind principalul motiv de îngrijorare pentru care se și solicita consultația veterinară.

Subiectul prezentat la consultație este de obicei vioi, alert dar subdezvoltate fata de fratii/surorile lui. Servirea unor sunete permite evidențierea unor eforturi zadarnice de deglutiție care în final eșuează, fiind urmate de regurgitare salivei și a hranei masticate. Mișcările de deglutiție sunt frecvente și însoțite de extensii repetate ale capului și gatului. Aceste simptome sunt foarte evidente când subiectul consuma hrana solida și se estompează sau dispar în cazul consumului de alimente lichide. În ambele situații, la unii pacienți pot fi identificate simptome precum tuse, dispnee ( dificultăți respiratorii) sunete în momentul respirației.

Achalazia trebuie suspectata, în primul rand, la subiecții recent intarctati care prezintă tulburările de deglutiție descrise. Cum am mai spus, cauza fundamentala a acestei afecțiuni este necunoscuta, dar patogenia ei rezida dintr-o disfuncție neuromusculare a sfincterului esofagian superior.

Tratamentul este exclusiv chirurgical, și consta în miotomie (secționare a mușchilor) cricofarigiana. Disfagia (dificultate în înghițirea alimentelor în afecțiuni ale gurii, faringelui și esofagului) impune suspendarea alimentației orale pana la intervenția chirurgicala, evitându-se astfel bronhopneumonia "alb ingestis" (pătrunderea lichidelor sau alimentelor în plămâni).


2. Megaesofagul congenital idiopatic

Este o afectiune semnalata la câini și mai rara la pisici, caracterizata de ineficienta peristaltismului esofagian și de dilatația mai mult sau mai puțin severa a acestui organ. Boala este frecventa la câinii din rasele mari( Labrador, Marele danez, Setter Irlandez, Terra Nova, Ciobănesc german) dar și la rasele miniaturale ( Schnauzer pitic, Fox Terrier) la care a fost demonstrata transmiterea ereditara. Aceasta forma clinica de Megaesofag afectează exclusiv tineretul iar simptomele devin evidente după intarcare.

Motivul solicitării consultației îl constituie invariabil regurgitare la câteva minute sau chiar ore, după consumul hranei. Din acest motiv, proprietarul confunda în mod constant simptomul amintit, cu vomitare. Între episoadele de regurgitare, subiectul este vioi cu starea generala neafectata, cu excepția cazurilor complicate cu dificultăți în respirație.

Subiectii sunt frecvent sub dezvoltați iar starea de întreținere se deteriorează progresiv. Apetitul este prezent și alimentele servite sunt consumate de obicei rapid. După câteva minute sau chiar ore de la consumul alimentelor apare regurgitarea materialului deglutit. Acesta este reprezentat de conținutul alimentar și saliva, mirosul fiind caracteristic alimentelor consumate și ph-ul este alcalin.

Achalazia se diferențiază de Megaesofagul în primul rand prin faptul ca aceasta este caracterizata de regurgitare imediat după consumul alimentelor ( NU DUPĂ ZECI DE MINUTE CA ÎN MEGAESOFAG) și de absenta evidentierii distensie esofagului la examenul radiologic.

Evoluția megaesofagului este cronica, implicând malnutriție și slăbire progresiva pana la cahexie.

Alimentele vor fi servite de la înălțime, în cantități mici și repetate, în bucăți intregi ( de evitat carnea tocata, legumele făcute piuree). Aceasta modalitate de hrănire stimuleaza contracția esofagului, fapt ce însoțește bolul alimentar catre stomac.