BarfDiet

Piodermatita sau dermatita bacteriana, este o inflamatie purulenta (cu puroi) sau piogranulomatoasa a pielii. La suprafata pielii exista o flora bacteriana polimorfa, care depinde de factori locali, cum ar fi pH-ul, umiditatea, salinitatea. Aceasta flora cuprinde:
- specii rezidente, care se multiplica aici (stafilococi pozitivi si negativi; streptococi si clostridium)
- specii tranzitorii, care nu se multiplica local (Esherichia coli, Proteus mirabilis, Actinomyces spp, Pseudomonas spp.)

Agentii principali care cauzeaza astfel de piodermatite sunt reprezentati de:
- Staphylococcus intermedius (pseudintermedius) - la carnivore; de mai bine de 30 de ani a fost considerat principalul agent patogen pentru piodermite la caine
- S. felis/ S. simulans/ S. haemolyticus - la pisica.

S. pseudintermedius este cel mai frecvent stafilococ recoltat de pe pielea cainilor sanatosi si, de aceea, este considerat cel mai banal agent patogen in cazul piodermitelor si otitei externe. Acesti stafilococi elibereaza toxine care distrug monocitele (globule albe) si macrofagele (fagocit mare capabil să înglobeze și să digere bacteriile, resturile de celule și alte particule).
Transmiterea microorganismelor se poate realiza vertical, de la mama la pui, la scurt timp de la nastere, dar si orizontal, de la un adult la altul. Rezistenta lui S. pseudiintermedius la antibiotice a aparut cu 50 de ani mai tarziu decat la S. aureus, fiind incriminate, momentan, doar tetraciclinele si macrolidele.

Implicarea germenilor din flora tranzitorie este limitata sau favorizata de:
- conditiile de intretinere a animalului
- igiena corporala
- coabitarea cu alte specii
- diverse boli cronice
- imunosupresie.


CLASIFICAREA PIODERMITELOR

Dupa localizarea inflamatiei pot fi:

1. Piodermite superficiale. Intereseaza doar epidermul si/ sau invaginatiile sale; nu provoaca reactia limfonodurilor locale; rareori determina manifestari locale si se vindeca repede, fara cicatrice. Acestea sunt:

* IMPETIGO. Este o dermatita purulenta superficiala, manifestata prin aparitia de pustule sau bule sub stratul cornos al epidermului, fara a avea caracter contagios. Poate fi pustulos si bulos.
Impetigo pustulos este mai frecvent la tineret, inainte de pubertate. La catei, afecteaza mai ales pielea fara par din zona axilara si inghinala.De aici se poate extinde pe fata interna a membrelor posterioare sau fata interna a pavilionului auricular. Se caracterizeaza prin aparitia de pustule albe-galbui, zona fiind putin iritata. Obisnuit, pruritul este absent sau putin exprimat. Dupa rupere, pustulele lasa cruste aderente, de culoarea mierii.

Impietigo bulos apare mai des la adulti, ca urmare a agravarii celui pustulos. Poate fi asociat hiperadrenocorticismului, diabetului zaharat, hipotiroidismului sau altor boli debilitante. Flora frecvent implicata este reprezentata de Pseudomonas spp. si E. colli. Clinic, se constata aparitia de pustule nefoliculare, in care se acumuleaza puroi alb-galbui si care se transforma in bule. Portiuni mari de epiderm superficial pot fi indepartate usor.

* INTERTRIGO. Reprezinta o dermatita a suprafetelor cutanate care se freaca intre ele, in timpul mersului sau a altor miscari. Apare datorita prezentei pliurilor cutanate sau a aobezitatii. Ca urmare, intre pliuri se formeaza un mediu cald, umed, intunecos, care favorizeaza dezvoltarea florei microbiene. Frecarea frecventa duce la aparitia unor traumatisme, ce se constituie in porti de intrare al microorganismelor.

Se constata o roseata sub forma de pata, insotita de prurit intens, care merge pana la hipererestezie. Intre pliuri se formeaza pustule rare sau mici cruste galbui, rezultate in urma uscarii serozitatii. Poate fi:
- labial - intalnit frecvent la rasele cu o conformatiie caracteristica a buzelor: Setter, Dog german, Cocker. Poate fi forma de debut a unei dermatite de contact provocata de jucariile din plastic sau latex.
- facial - apare la rasele brahicefale, cum ar fi Pekinez, Bulldog, Boxer. Se localizeaza in pliurile dintre bot si ochi. Se poate asocia cu ulcerul corneean.
- codal - se intalneste la rasele care poarta coada inrulaa intirbuson, cum ar fi Bulldog-ul englez si francez, metisii lor.Leziunile apar in pliurile de la baza cozii.
- vulvar - afecteaza femelele varstnice si/ssau obeze. Poate produce infectii ascendente ale tractului urinar.

Tratament (in cazul ambelor forme). Uneori, se produce vindecarea spontana prin simpla intarire a sistemului imunitar. Se va recurge la preparate topice (creme, unguente), pe baza de antiseptice si antibiotice: albastru de metilen, clorhexidina. Pielea se spala zilnic cu aceste substante, timp de 5-10 zile, pana la vindecare.
La recidivele de intertrigo se va recurge la corectarea chirurgicala a formatiunilor cutanate care predispun la piodermita. La animalele obeze se instituie un regim hipocaloric.
NU se folosesc unguente cu corticoizi. Datorita actiunii imunosupresoare a acestora exista riscul transformarii in piodermite profunde.

* FOLICULITA BACTERIANA PRIMARA. Se manifesta ca o inflamatie purulenta a portiunii superficiale a folicului pilos. Agentul principal ce cauzeaza aceasta inflamatie este S.intermedius, care este insotit si de alte specii de bacterii, dermatofiti sau Demodex.
In aparitia acestei afectiuni sunt implicati mai multi factori:
- spalari prea dese, ce duc la indepartarea filmului lipidic de la suprafata pielii
- hidratarea prea puternica a pielii
- micile traumatisme produse de periaj sau grataj
- seboreea
- igiena necorespunzatoare
- tulburari hormonale
- alergiile
- infestatiile parazitare
- iritatii locale.
Toate aceste cauze duc la aparitia unor porti de intrare pentru microorganisme.

Foliculita este mai frecventa la tineretul de 6-12 luni. Exista si o anumita predipozitie de rasa la Ciobanescul ggerman (42% din cazuri).
Acest tip de foliculita se manifesta initial prin apariti de pustule ce inconjoara firul de par, mai ales in zonele cu pielea fina. Leziunile de la debut pot fi confundate cu urticaria.

Pe suprafata afectata apar:
- pustule foliculare cu sau fara cruste
- hiperpigmentare- prurit prezent sau absent
- excoriatie (julitura)
- alopecie (lipsa parului).

Leziunile au aspect de "ochi de bou" datorita lipsei parului din zona respectiva, crustizarii si hiperpigmentarii. Pe masura avansarii procesului, alopeciile devin mai mari si dau aspect de "ciupit de molii". La rasele cu parul lung, in evolutia apruriginoasa, se constata:
- pierderea luciului parului in zona respectiva
- parul incepe sa cada
- seboree prezenta sau absenta
- aparitia crustelor
- accentuarea pierderii parului.

Tratament. Asemanator piodermitei superficiale, dar mai lung 21-28 de zile. Uneori, leziunile cedeaza mai greu, impunandu-se prelungirea tratamentului la 2 luni.


2. Piodermite profunde. Este implicat si dermul si /sau hipodermul; dupa vindecare raman cicatrice. Acestea pot fi:

* Furunculozele. Reprezinta continuarea patologica a foliculitelor, cu distrugerea folicului pilos si formarea unui abces intradermic in jurul fostului folicul, rezultand o formatiune ce se numeste furuncul. Principalele bacterii implicate sunt: S. intermedius, Proteus spp, Pseudomas spp, E. colli.
Exista trei tipuri de furunculoze:

- acneea - este o dermatita purulenta a cainilor tineri, ce intereseaza perii specializati ai fetei. Se remarca furunculi (0,5-1cm in diametru) in zona fetei. Acestia au culoare cenusie- galbuie. Spontan sau la compresiune se elimina puroi si sange. Daca sunt implicate mai multe fire de par apar zone alopecice insotite de inflamatie. Se poate asocia cu foliculita atunci cand se localizeaza in alte zone cu pielea fina.

- furunculoza secundara foliculitei. Este caracterizata prin aparitia unor formatiuni nodulare de 0,5-1cm in diametru, tumefiate, dureroase in jurul firului de par. Acestea contin un puroi galbui- roscat, sanguinolent. Localizarile obisnuite ale furunculilor sunt pe buze, regiunea mentoniera, inaintea preputului si comisura inferioara a vulvei. Se mai observa: ulceratii, prurit redus sau moderat, tulburari generale ( apetit capricios, apatie, subferilitate sau febra moderata).
La cazurile cronice se inregistreaza un numar mare de eozinofile, iar lipsa acestora indica o imunosupresie, datorita demodicozei sau corticoterapiei.

- piodermita nazala. Reprezinta o forma particulara de furunculoza, iar cauzele ei nu sunt suficient cunoscute. Este mai frecventa la rasele dolicocefale: Ciobanesc german, Collie, Pointer, Bull Terrier.
Afectiunea debuteaza in urma unor traumatisme locale, sub forma unor papule, pustule, care evolueaza rapid pana la furunculoza. Treptat, se produce tumefactia puternica a nasului si a zonei narilor, acompaniata de prurit intens si durere. Ca urmare, se constata autotraumatizari, care duc la complicatii. La suprafata leziunilor se formeaza cruste compacte, care, la indepartare, lasa pielea "descoperita" si sangerand.

* Celulitele reprezinta inflamatia purulenta difuza a pielii si a tesutului conjunctiv subcatanat, datorita invadarii dermului si hipodermului de diversi agenti patogeni. Acestea pot fi:

- celulita secundara furunculozei. Acest tip de piodermita profunda are localizarea sub bot. Zona este afectata intens, tumefiata si dureroasa. La suprafata apar mici fistule, iar la compresiune se scurge puroi sanguinolent. Se pot produce si tulburari generale, traduse prin febra, inapetenta. Dupa vindecare, zonele raman lipsite de par.

- piodermita calozitatilor. Apare la animalele de talie mare, in zonele de presiune osoasa.
Calus - placa hipercheratozica, rotunda sau ovala, care se dezvolta pe pielea din dreptul proeminentelor osoase.
In urma decubitului (poziție a corpului când este întins la orizontală) frecvent sau prelungit pielea din zonele de proiectie osoasa devine hipercheratozica si lipsita de elasticitate. De asemenea, apar crapaturi ale pielii, care se constituie in porti mici de intrare a microorganismelor. Pielea devine ingrosata, iar din leziuni se scurge un puroi sanguinolent.

Tratament. Intampina dificultati in anumite situatii. Local este asemanator piodermitelor superficiale, folosindu-se geluri antiseptice, antibiotice; emoliente in piodermita calozitatilor; chirugical in dermatitele flegmoase localizate.