BarfDiet

Carbohidrații sunt principalii conținători de energie constituenți ai plantelor, avand între 60% și 90% din greutatea substanței uscate. Această clasă de nutrienți cuprinde elementele carbon, hidrogen și oxigen.
O schemă de clasificare structurală separă carbohidrații în monozaharide, dizaharide sau poli-zaharide. Monozaharide, adesea denumite zaharurile simple, sunt cea mai simplă formă de carbohidrați. Monozaharida este alcătuită dintr-o singură unitate cuprinzând între trei și șapte atomi de carbon. Cele trei hexoze (monozaharide cu 6 carbon) care din punct de vedere nutriționali si metabolici sunt glucoza, fructoza si galactoza.

Glucoza este un zahăr simplu dulce, moderat, care se găsește în sirop de porumb preparat comercial și fructe dulci precum strugurii și fructele de pădure. Este, de asemenea, principalul produs final al digestia amidonului și hidroliza glicogenului în organism.
Glucoza este forma de carbohidrați care se găsește în circulație în fluxul sanguin și este carbohidratul primar utilizate de celulele corpului pentru energie.

Fructoza, de obicei denumit zahărul din fructe, este un zahăr foarte dulce care se găsește în miere, fructe coapte și câteva legume. De asemenea, este format din digestia sau hidroliza acidă a zaharozei dizaharide.

Galactoza nu se găsește sub formă liberă în alimente. Cu toate acestea, reprezintă 50% din lactoza dizaharidică, care este prezentă în laptele tuturor mamiferelor. La fel ca fructoza, galactoza este eliberată în timpul digerării. În organism, galactoza este transformată în glucoză de ficat și intră în cele din urmă în circulație sub formă de glucoză.

Deși definiția exactă a fibrelor alimentare este aceea de fibre dietetice (denumite și polizaharide non-amidon) cuprinde mai multe forme de glucide vegetale. Compoziția majoră a carbohidraților in dieta cu fibre alimentare includ celuloză, hemiceluloză, pectină și gingiile și mucilagiile plantei. Lignina, un polimer fenilpropanic mare, este singurul noncarbohidrat ,componenta a fibrei. Fibrele vegetale diferă de amidon și glicogen prin faptul că unitățile sale de monozaharide au in configurație beta și sunt legate între ele prin beta- legături. Aceste legături rezistă digestiei enzimelor endogene ale tractului gastro-intestinal. Ca urmare, fibrele nu pot fi descompuse de enzimele intestinale ale tractului intestinal in unități monozaharidice, folositoare pentru absorbția in intestinul subtire.

Deși câinii și pisicile nu digeră direct dieta pe baza de fibre, bacteriile prezente în intestinul gros (colon) sunt capabile să descompună anumite tipuri de fibre la diferite grade. Această fermentare bacteriană produce acizi grași cu lanț (SCFA) și alte produse finale.
SCFA-urile care sunt produse în cea mai mare abundență sunt acetat, propionat și butirat. Magnitudinea bacteriilor digestive depinde de factori precum
specia de animale, tipul de fibre prezente în dietă, timpul de tranzit gastro-intestinal și aportul altora constituenți dietetici. Fibrele solubile sunt cele care formează o soluție vâscoasă la contactul cu apa; aceasta este proprietatea fizica a acestor fibre care afectează funcțiile gastro-intestinale ca timpul de golire a stomacului și perioada de tranzit.

Majoritatea fibrelor solubile sunt moderat sau foarte fermentabile în intestinul gros. Invers, fibrele insolubile rețin apă în structurile lor matrice turală dar nu formează soluții vâscoase. Aceste fibrele sunt în general mult mai puțin fermentabile și funcționează pentru a crește masa fecală și a reduce timpul tranzitul intestinal. De exemplu, la câini și pisici, pectină și altele fibrele solubile sunt foarte fermentabile, pasta de sfeclă este fermentabila, iar celuloza este nefermentabilă.

In cazul cainilor si pisicilor, doar o cantitate limitată de carbohidrați poate fi stocată în organism ca glicogen, deci atunci când carbohidrații din dietă sunt consumați în exces fata de nevoile de energie ale corpului, cea mai mare parte este metabolizată în grăsime corporală pentru stocarea energiei. Prin urmare, consumul de diete bogate in carbohidrații care depășesc nevoile energetice ale unui animal pot duce la creșterea grăsimii corporale și a obezității.


Carbohidratii ingrasa!!!!!!!!!!

Nu grăsimile și uleiurile îngrașă, ci cantități mari de cereale cu conținut scăzut de grăsimi. Mai presus de toate, făinurile de tip 00 extrase din cereale și produsele obținute cu aceste făină (pâine, biscuiți) determină creșterea rapidă a nivelului zahărului din sânge imediat după administrare și maresc producția de insulină. Astfel, aceste produse au o valoare glicemică ridicată.

Orezul, porumbul, pastele, fructele uscate și mierea se încadrează, de asemenea, în această categorie. De aceea, mierea este dată în cantități mici, din cand in cand.. Cu cât nivelul zahărului din sânge crește și devine mai mare, cu atât pancreasul trebuie să răspundă mai repede pentru a produce insulină, pentru a reduce rata. Creșterea insulinei din sânge duce la depozitarea grăsimilor în celulele lipidice și acest lucru te îngrașă.

Consumul de carbohidrați cu un indice glicemic ridicat crește astfel greutatea, ceea ce duce pe termen lung la diabet. Vezi diabetul AICI .
Dietele cu o mulțime de carbohidrați și cu conținut scăzut de grăsimi au, prin urmare, efectul exact opusul a ceea ce doresc medicii să ne spună. În plus, "picturile" de glucoză din sânge duc la legături glucoză-proteine ​​care afectează vasele de sânge, celulele nervoase și țesuturile.

Există aminoacizi esențiali și acizi grași esențiali (trebuie introduși din exterior), însă nu există glucoză esențială. Prin urmare, atat noi cat și câinii noștri nu au nevoie de carbohidrați sub formă de zaharuri simple în dieta lor.

Daca doriți să administrati carbohidrați, atunci ar trebui sa folositi carbohidrati sub forma de alimente cu un indice glicemic scăzut. Desigur, există și excepții în acest caz. Pentru câinii care sunt foarte activi fizic, care practică un sport, pot fi administrați, o cantitate mai mare de carbohidrați cu un indice glicemic scăzut. Așa-numitele „pseudocereale”, adică meiul, amarantul, quinoa, sunt potrivite în mod special în acest scop.
Legumele, ca majoritatea fructelor, au și ele un indice glicemic scăzut. De fapt, legumele și fructele sunt singurele glucide pe care câinii sunt capabili să le digere și să le absoarbă cel mai bine.


Concluzie. Creșterea prea rapidă a câinilor nu este cauzată de prea multe proteine in dietă, ci de prea mulți carbohidrați cu un indice glicemic inalt.

𝗢𝗿𝗲𝘇𝘂𝗹, 𝗮𝗹𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁 "𝗺𝗶𝗻𝘂𝗻𝗲" - 𝗠𝗶𝘁 𝘀𝗮𝘂 𝗔𝗱𝗲𝘃𝗮𝗿

𝕆𝕣𝕖𝕫𝕦𝕝 reprezinta a doua cea mai importanta planta alimentara, dupa grau fiind cultivata pe tot globul pamantesc. Consumata destul de des de catre oameni, a fost introdusa cu "succes" si in hrana animalelor noastre de companie.
În comerț putem găsi diferite sortimente de orez: orez brun, orez basmati prefiert, orez integral și alte sortimente, însă orezul decorticat (adică rafinat) este cel mai puțin hrănitor.

Orezul alb are continut ridicat de carbohidrați ( cca 27g/100g de orez) din care amidon 26,3 ; grasimi 0,5g si acizi grasi omega 6 (proinflamator) 17mg; proteine 2,2g (cca4%); vitamine A, C, D, E, B12 sunt absente (0%), vitamina K (1%), tiamina (5%), niacina (5%) si folati (17%).

Putem deduce ca administrarea lui chiar nu ajuta cu mult la echilibrarea unui bol, ci poate fi dat mai mult ca si umplutura. Insa trebuie sa tinem cont de conținutul ridicat de carbohidrati din el, neadecvat animalelor noastre.

Orezul nu este bun pentru câini și pisici. Face parte din categoria cerealelor și este un carbohidrat cu continut ridicat de amidon, dupa cum am mai precizat. Orezul si alți carbohidrați cu amidon nu fac parte din dieta ancestrală a câinelui sau a pisicii. Câinii și pisicile nu au nevoie și nu se bucură de cereale pentru buna functionare a organismului. Orezul alb, orezul brun, orezul sălbatic, orezul organic sunt toate nepotrivite, fără excepție.
Acesta provoacă inflamații în corpul canin și felin și reprezinta un factor major care contribuie la:

𝐀𝐋𝐄𝐑𝐆𝐈𝐈. Orezul conține proteine neadecvate organismului carnivor, nerecunoscute de catre acestea, fapt ce da curs reactiilor alergice des intalnite la animalele noastre de companie.

𝐀𝐍𝐗𝐈𝐄𝐓𝐀𝐓𝐄. Stresul datorat consumului de carbohidrați neadecvati precum orezul fac ca animalul sa aiba o stare de neliniște continua, ce in timp se poate transforma intr-o adevarata anxietate.

𝐏𝐑𝐎𝐁𝐋𝐄𝐌𝐄 𝐀𝐋𝐄 𝐆𝐋𝐀𝐍𝐃𝐄𝐋𝐎𝐑 𝐀𝐍𝐀𝐋𝐄. Contrar a ceea ce se crede, orezul nu oferă consistenta necesara fecalelor pentru a ajuta la stoarcerea glandelor perianale in momentul expulzarii acestora. De unde pot aparea inflamatii, ba mai rau in timp pot aparea formatiuni canceroase ce pun in pericol sanatatea animalelor.

𝐀𝐑𝐓𝐑𝐈𝐓𝐀. Consumul excesiv de carbohidrați duce la obezitate, factor declansator al problemelor articulare precum artrita. Cainii cu astfel de afectiuni au nevoie de o dieta bazata pe proteine crude ( carne si peste, oase carnoase, uleiuri animale, fructe si legume proaspete de sezon). Introducerea orezului in dieta nu face altceva decat sa înrăutățească situația dand curs proceselor inflamatorii in organism.

𝐂𝐀𝐍𝐂𝐄𝐑 . Tumorile sunt total "innebunite" dupa carbohidrați. De fapt, toate celulele au nevoie de zahăr pentru a funcționa, dar celulele canceroase folosesc glucoza la o rată de 10-20 mai mare fata de celulele normale.
Când subiecții mănâncă zahăr, celulele canceroase preiau, cu preferință, acest aliment și se activeaza.
Mai rau de atat, pe măsură ce se consumă din ce în ce mai mult zahăr, rezistența celulelor la insulină crește, ceea ce înseamnă că din ce în ce mai multă insulină este eliberată în sânge.
Insulina este un receptor puternic stimulator al creșterii celulare, deoarece conduce combustibil în celulă. Celulele canceroase au de 10-20 de ori mai multi receptorii de insulină fata de celulele normale. Acest lucru le permite să consume glucoză și, în acest fel, excesul de zahăr care duce la obezitate și un nivel ridicat de insulină din sânge este un factor important în cancer. Consumul exagerat de zahăr care duce la exces de insulină este acum strâns legat de dezvoltarea cancerului de sân, de ovare, pancreas, tract biliar, plămân, vezică biliară, stomac și cancer colorectal.

𝐃𝐈𝐀𝐁𝐄𝐓. Orezul este bogat in carbohidrați complexi cu care animalul tau nu se poate lupta cu succes. Glucidele se transformă în zahăr, iar excesul de zahăr duce la diabet.

𝐃𝐈𝐀𝐑𝐄𝐄 . Chiar daca unii veterinari recomanda introducerea orezului in caz de diaree, acest lucru este de fapt inutil. Nu are nici efect astringent si nici nu reglează tranzitul intestinal. Avand in vedere ca multi dintre proprietari introduc orezul in cantitati semnificative ca aliment de baza in hrana cainilor/pisicilor, acestea ar trebui sa fie constipate in permanenta.. dar nu.. Nu se intampla acest lucru, ba din contra. Diareea declanșată de o dietă greșită se datorează în principal componentelor alimentare care nu sunt defalcate suficient - lipsa activității enzimatice (proteine ​​și lipide) în intestinul subțire - sau se solicita prea mult întreaga capacitate digestivă. În acest fel, componentele alimentare nedigerate ajung în intestinul gros și provoacă o fermentare anormală.

𝐏𝐑𝐎𝐁𝐋𝐄𝐌𝐄 𝐒𝐈 𝐁𝐎𝐋𝐈 𝐂𝐀𝐑𝐃𝐈𝐀𝐂𝐄. Lipsa taurinei si a altor aminoacizi esentiali din dieta favorizează apariția problemelor cardiace. Orezul nu poate oferi acesti aminoacizi si nici alte vitamine si nutrienti hrănitori pentru inima (vezi mai sus valori nutrititionale).

𝐏𝐑𝐎𝐁𝐋𝐄𝐌𝐄 𝐆𝐀𝐒𝐓𝐑𝐎𝐈𝐍𝐓𝐄𝐒𝐓𝐈𝐍𝐀𝐋𝐄. Deoarece cainii nu dispun de enzimele necesare digerarii carbohidraților complexi din dieta, atat stomacul cat si pancreasul isi asuma obositor acest rol. Scaderea acidității din stomac datorita schimbarii pH-ului, care devine unul alcalin, neadecvat pentru un carnivor, duce la inflamatii ale mucoasei stomacului (gastrite), fisuri ale acesteia urmate in cel mai rau caz de ulcere.

𝐁𝐎𝐋𝐈 𝐃𝐄 𝐑𝐈𝐍𝐈𝐂𝐇𝐈 𝐒𝐈 𝐈𝐍𝐒𝐔𝐅𝐈𝐂𝐈𝐄𝐍𝐓𝐀 . Alimentele neadecvate pentru un carnivor ca si cerealele supun sub stres continuu si rinichii animalelor noastre de companie. Urmarile sunt deteriorarea membranelor celulare ale rinichilor, în urma cărora este perturbată furnizarea de substanțe nutritive către celulele renale. Se produc de asemenea vătămări ale vaselor de sânge, ceea ce duce la o cantitate redusă de nutrienți și oxigen către celule. Dacă aceste probleme sunt permanente, mai devreme sau mai târziu celulele capitulează și survine sfârșitul, iar rinichii cedează.

𝐈𝐍𝐓𝐄𝐒𝐓𝐈𝐍 𝐏𝐄𝐑𝐌𝐄𝐀𝐁𝐈𝐋 . Alimentele neadecvate precum orezul, care nu are ce cauta in hrana unui carnivor inhiba dezvoltarea unei flore bacteriene sanatoase. Administrarea continua a acestor alimente obosesc tractul digestiv, fapt ce pana la urma duce la o carenta enzimatica si o fermentație incorecta in intestin, unde se elimina substanțe ce fac peretii intestinului sa devina permeabili si sa permita moleculelor de dimensiuni mari sa patrunda in sange.

𝐏𝐑𝐎𝐁𝐋𝐄𝐌𝐄 𝐂𝐔 𝐅𝐈𝐂𝐀𝐓𝐔𝐋. Un alt organ supus stresului datorita unor alimente neadecvate precum orezul este ficatul. Dacă digestia din intestinul subțire este perturbată, componentele alimentelor care nu sunt digerate aici ajung în intestinul gros, unde sunt descompuse de bacterii. Datorită descompunerii prelungite, care ar fi trebuit să aibă loc în intestinul subțire, în intestinul gros se formează amoniac toxic și alte substanțe nocive care pot perturba sensibil procesele metabolice din ficat.

𝐎𝐁𝐄𝐙𝐈𝐓𝐀𝐓𝐄 . Orezul are un indice glicemic crescut, ce face ca animalele noastre de companie sa devina obeze. Obezitatea este de departe cel mai mare motiv pentru care animalele devin diabetice. Animalul dvs. de companie nu are cerințe biologice pentru cereale sau pentru majoritatea altor carbohidrați (amidon).

𝐏𝐑𝐎𝐁𝐋𝐄𝐌𝐄 𝐃𝐄 𝐒𝐀𝐍𝐀𝐓𝐀𝐓𝐄 𝐎𝐑𝐀𝐋𝐀. Tartrul se formeaza in principal cu consumul de alimente bogate in carbohidrați, iar orezul reprezinta unul din aceste alimente. Legăturile de glucoza continute in orez actioneaza ca un adeziv pentru bacterii si le ofera un mediu favorabil pentru proliferarea lor. In plus, schimbarea pH-ului fin saliva determina formarea tartrului. Consecințele tartrului sunt inflamațiile cronice, retragerea gingiilor, predispoziția la carii si abcese dentare pana la caderea dintilor.

𝐏𝐑𝐎𝐁𝐋𝐄𝐌𝐄 𝐃𝐄 𝐏𝐀𝐍𝐂𝐑𝐄𝐀𝐒 𝐒𝐈 𝐏𝐀𝐍𝐂𝐑𝐄𝐀𝐓𝐈𝐓𝐀
Hiperlipidemia (excesul de grăsime în organism), caracterizată prin concentrații plasmatice crescute de triaglicerină, este una dintre cauzele acceptate ale pancreatitei.
Rolul carbohidraților în pancreatită.. Cu cât se consuma mai mulți carbohidrați, cu atât este mai puțin probabil să se utilizeze sistemul de oxidare a acizilor grași. Ingestia de diete bogate in carbohidrati pentru o perioada lunga de timp scade oxidarea acizilor grasi prin scaderea ratei de intrare a acizilor grasi in mitocondrii. Aceasta înseamnă că, cu cât se consuma mai mulți carbohidrați, cu atât mitocondriile consumă mai puține grăsimi, iar rezultatul net este o creștere a triglicerolilor plasmatici. Cu alte cuvinte, o dietă bogată în carbohidrați crește grăsimea din sânge; hipertrigliceridemie indusă.(feeding dogs)
Zaharurile sunt procesate de insulină prin pancreas. Cu cât se consuma mai multe zaharuri simple sau complexe, cu atât acest organ va fi supus stresului.

𝐏𝐑𝐎𝐁𝐋𝐄𝐌𝐄 𝐀𝐋𝐄 𝐓𝐑𝐀𝐂𝐓𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐔𝐑𝐈𝐍𝐀𝐑.
Cantitatile de cereale adaugate frecvent in hrana pentru pisici și câini produc modificări ale valorii pH-ului urinei, fapt ce deschide calea formarii pietrelor și nisipului în vezica.

Tubul digestiv al câinilor și al pisicii este dezvoltat pentru a procesa alimente proaspete, bogate în umiditate:
proteine ​​animale (carne, muschi, organe)
animale grase (pesti)
os brut neportant (nu oase de sustinere)
material vegetal, inclusiv o cantitate mică de verdeață, fructe de pădure, semințe și ierburi.

Orezul si alți carbohidrați cu amidon:

creaza un mediu perfect pentru paraziti.

blocheaza absorbția nutrienților esențiali.

reprezinta cauza cresteri glicemiei.

deshidratează organismul provocând presiune asupra organelor vitale.

incetineste eliminarea deseurilor din organism.

contribuie la acumularea de toxine cauzatoare de boli.

Mulți medici veterinari recomandă orezul pentru a ajuta in „tratarea” diareei. Sfaturi teribile, deoarece orezul poate provoca diaree. Orezul poate fermenta în tractul intestinal și poate provoca exacerbarea diareei.

Toate plantele au afinități specifice pentru diferite minerale și elemente din sol. Planta de orez are o afinitate naturală pentru arsen, adică rădăcinile plantei caută să atragă arsenul din sol.

Îngrășămintele (utilizate la culturile convenționale de orez) conțin arsenic anorganic (sintetic). Plantele de orez absorb arsenicul sintetic. Când câinele și pisica dumneavoastră consumă orezul, ei consumă și arsenic anorganic. Arsenicul anorganic este o toxină bioacumulabilă.

Protejați-vă sănătatea câinelui și a pisicii, nu includeți orezul, cerealele sau alți carbohidrați cu amidon în dieta animalului dvs. de companie.

𝙆𝙖𝙧𝙚𝙣 𝙍𝙤𝙨𝙚𝙣𝙛𝙚𝙡𝙙, "𝙒𝙝𝙮 𝙧𝙞𝙘𝙚 𝙞𝙨𝙣'𝙩 𝙛𝙤𝙤𝙙 𝙛𝙤𝙧 𝙙𝙤𝙜𝙨 𝙖𝙣𝙙 𝙘𝙖𝙩𝙨"

𝘾𝙤𝙣𝙤𝙧 𝘽𝙧𝙖𝙙𝙮, "𝙁𝙚𝙚𝙙𝙞𝙣𝙜 𝙙𝙤𝙜𝙨"

𝘿𝙧. 𝙅𝙪𝙩𝙩𝙖 𝙕𝙞𝙚𝙜𝙡𝙚𝙧, " 𝘿𝙤𝙜𝙨 𝙬𝙤𝙪𝙡𝙙 𝙡𝙞𝙫𝙚 𝙡𝙤𝙣𝙜𝙚𝙧 𝙞𝙛...𝙏𝙝𝙚 𝘽𝙡𝙖𝙘𝙠 𝘽𝙤𝙤𝙠 𝙤𝙣 𝙑𝙚𝙩𝙚𝙧𝙞𝙣𝙖𝙧𝙞𝙖𝙣𝙨"