BarfDiet

INTRODUCEREA DIETEI SI A PRODUSELOR VEGANE IN ALIMENTATIA CAINILOR/PISICILOR

Un subiect destul de controversat, subiect pe care si noi dorim sa il discutam, sa expunem riscurile la care sunt supusi cainii care au o astfel de alimentatie.

Veganismul este considerat o formă strictă de vegetarianism și implică si alte practici decât modificări ale regimului alimentar. Adepții acestei mișcări exclud din dietă carnea, fructele de mare, ouăle, produsele lactate și toate celelalte produse animale. Printre motivele care duc la adoptarea acestui stil de viață se numără preocupările privind sănătatea, durabilitatea / conservarea mediului, empatia față de animale și preocupările etice. Dupa cum observam, nici urma de preocuparea alimentatiei adecvate din punct de vedere al naturii animalului in sine, cu toate ca vorbim de „empatie”..Interesant:(.

Având în vedere fiziologia câinilor și pisicilor, care le clasifică ca si carnivore facultative respectiv obligatorii, adecvarea dietelor vegetariene / vegane în furnizarea cerinței minime de nutrienți esențiali este discutabilă. Formularea corectă a acestui tip de alimentatie este o provocare, deoarece majoritatea nutrienților de care carnivorii au nevoie se găsesc în principal în alimentele de origine animală. Un studiu ( Kienzle E, & Engelhard RA. Field study on the nutrition of vegetarian dogs and cats in Europe. Compendium on Continuing Education for the Practicing Veterinarian 2001) a constatat că doar două din 12 alimente vegetariene comerciale au îndeplinit recomandările speciilor pentru care au fost destinate.

Asa cum am explicat si in articolele anterioare cainii sunt carnivori facultativi, spre deosebire de noi, oamenii (omnivori), ceea ce inseamna ca sistemul lor digestiv este creat sa digere alimente de origine preponderent animala. Carnivorele sunt mamifere care obțin combustibilul necesar pentru viață (glucoza) în principal din proteine și în special din proteine animale care sunt bogate în aminoacizi gluconeogenetici.


Karen Becker (medic veterinar, ea insasi vegetariana) ne zice ca:
„Stomacul cainilor/pisicilor este scurt și simplu și, de asemenea, foarte acid. Este menit să mute rapid alimentele și să se ocupe de agenții patogeni care se găsesc în prada proaspătă întreagă. De exemplu, câinii în sălbăticie nu îndepărtează tractul gastro-intestinal al prăzii sau colonul. Când o pisică consumă un șoarece, ea il consuma pe tot.

Materiile vegetale și legumele au nevoie de mai mult timp pentru a se descompune în tractul gastro-intestinal, ceea ce necesită un design digestiv diferit și mai complex decât posedă corpul câinelui sau pisicii. Acesta este și motivul pentru care animalele vegetariene tind să-și rontaie sau să mestece mâncarea din nou și din nou și din nou.”

Tot Karen sustine ca:
„ Legumele întregi, cerealele și semințele tind să iasă în fecalele câinelui tău, arătând la fel ca atunci când le-a mâncat. Deoarece stomacul animalului dvs. de companie nu este echipat pentru a-l descompune, pur și simplu călătoresc prin tractul gastro-intestinal și ajung la celălalt capăt ca deșeu nedigerat.

De asemenea, câinii și pisicile nu produc enzimele necesare în saliva lor pentru a începe descompunerea carbohidraților și a amidonului din dietă. Omnivorele și erbivorele produc aceste enzime din abundență, dar carnivorele nu.

Deoarece câinele sau pisica dvs. nu produce celulază, care este necesară pentru descompunerea pereților celulari ai plantelor fibroase, pancreasul - care este conceput pentru a produce in abundență lipază și proteaza pentru a procesa grăsimile și proteinele – este supus unor efort major pentru a produce suficientă amilază, ajutatoare digerarii excesului de fibre din dietă.”

Un alt aspect, care trebuie luat în considerare atunci când se recurge la surse de proteine vegetale, se referă la problema legată de conținutul de fibre care ar putea reduce digestibilitatea proteinelor în sine, si poate afecta negativ motilitatea gastro-intestinală, rata de evacuare și volumul fecal.

Mai mult, proteinele vegetale (fasole, soia, linte etc) sunt bogate în factori anti-nutriționali care, pe lângă scăderea digestibilității proteinelor, ar putea avea un efect de „sechestrare” asupra mineralelor, compromitând absorbția lor.

Produsele vegane au concentrații de nutrienți peste recomandările minime ale FEDIAF și AAFCO, si poate exista un risc de deficiență nutrițională din cauza digestibilității și a biodisponibilității mai mici a nutrienților pe bază de legume.


Intr-un studiu, numit “ Nutritional inadequacies in commercial vegan food for dogs and cats” (2020), s-a evaluat compoziția macronutrienților, profilurile de acizi grași și aminoacizi precum si conținutul de minerale esențiale din cateva produse vegane pentru câini și pisici disponibile iar rezultatele s-au comparat cu recomandarile FEDIAF (2019) și AAFCO (2019).
Au fost evaluate patru produse vegane (boabe) pentru animale de companie (trei pentru câini și unul pentru pisici). Comparațiile au fost făcute într-o manieră descriptivă.
Toate alimentele au îndeplinit recomandările minime pentru macronutrienți.
*Acidul arahidonic nu a fost raportat în nici o etichetă a alimentelor.
* În ceea ce privesc recomandările FEDIAF, un produs pentru câini avea un nivel scăzut de calciu, altul avea un nivel scăzut de potasiu și un al treilea avea un nivel scăzut de sodiu.
* Hrana pentru pisici a prezentat un conținut de potasiu mai mic decât cel recomandat. Raportul Ca: P nu a îndeplinit recomandarea minimă a FEDIAF (2019) și AAFCO (2019) în niciunul dintre alimentele pentru câini analizate, iar hrana pentru pisici, de asemenea, nu a prezentat recomandarea minimă pe baza FEDIAF (2019).
*Concentrațiile de cupru au depășit limita legală pentru toate alimentele.
* Concentrațiile de zinc au depășit această limită în două alimente (una pentru câini și una pentru pisici), iar nivelurile de fier au depășit limita legală pentru o singură hrană pentru câini.
*Unul dintre alimentele pentru câini nu a îndeplinit recomandarea minimă pentru metionină, iar produsul pentru pisici nu a îndeplinit recomandarea minimă pentru arginină.
* În plus, atunci când a fost simulată cantitatea de substanțe nutritive consumate de animale cu cerințe energetice reduse, pe lângă aceleași neconformități descrise mai sus, s-a observat că hrana pentru pisici nu îndeplinește minimul recomandat de proteine și taurină în unitate / Kg0 .67.

S-a ajuns la concluzia că toate alimentele analizate au unul sau mai mulți nutrienți sub nivelurile recomandate și unele au prezentat exces de zinc și cupru, prin urmare, aceste alimente nu ar trebui recomandate câinilor și pisicilor, deoarece deficiențele alimentare constatate pot duce la riscuri pentru sănătate pentru câini și pisici. Suficiente motive pentru care ar trebui sa ne punem semne de intrebare in ceea ce priveste dieta vegana la carnivore. Sa vedem ce consecinte comporta toate aceste neregularitati.


Acidul arahidonic (AA) este un acid gras esențial pentru pisici, deoarece aceste animale au o activitate enzimatică delta-6-desaturazică scăzută, care este responsabilă pentru conversia acidului linoleic în AA. Grăsimile de origine animală sunt surse bune de AA, în timp ce uleiurile vegetale sunt absente. Studiul metabolismului lipidic la feline a instigat interesul comunității științifice în anii 1970, când Rivers și colab. au observat în timpul studierii probelor de ficat că pisicile au avut o activitate foarte scăzută a enzimei delta-6-dessaturază. După această descoperire, au fost studiate efectele dietelor cu conținut scăzut de AA la pisici și s-a demonstrat că deficitul de AA la pisici poate duce la trombocitopenie, afectarea agregării plachetare și incapacitatea de procrea.
In produsele vegane analizate în acest studiu au folosit uleiul de soia ca singura sursă de grăsime, astfel că era de așteptat ca AA să nu fie detectat. Unele alge marine, cum ar fi Ascophyllum nodosum (alga bruna), poate conține AA și, prin urmare, ar putea fi utilizate ca sursă a acestui acid gras. Pe eticheta alimentelor comerciale vegane pentru pisici analizate, s-a afirmat că a fost inclusă făina de alge, deși informațiile despre speciile de alge și cantitatea adăugată nu au fost incluse.

În declarația privind compoziția ingredientelor de pe etichetă, susțin că produsele conțin vitamina D3. Vitamina D este prezentată în două forme în natură: colecalciferolul (vitamina D3), găsit în produsele și țesuturile de origine animală, și ergocalciferolul (vitamina D2), găsit în produsele de origine vegetală. Astfel, prezența vitaminei D3 indică adaugarea produselor animalelor, care nu ar trebui să fie prezentă prin definiție într-un produs vegan. Acest lucru demonstrează adevărul contestabil al produsului evaluat.

Toate alimentele au prezentat un raport Ca: P sub minimul (1: 1) recomandat de FEDIAF. În ceea ce privește Ca, două produse (unul pentru câini și unul pentru pisici) au prezentat concentrații sub recomandări. Un rezultat similar a fost găsit de Gray și colab., care au analizat două alimente vegane comerciale pentru pisici și una dintre ele a prezentat concentrații de calciu mult sub minimul recomandat pentru specie. În general, subprodusele de origine animală au concentrații mai mari de calciu în comparație cu produsele de origine vegetală, ceea ce poate explica rezultatele găsite. Cu toate acestea, conform etichetelor tuturor dietelor, a existat o includere a suplimentelor de calciu sub formă de carbonat de calciu și fosfat dicalcic. Acestea nu au fost suficiente pentru a depasi recomandările minime. La om, s-a demonstrat că persoanele vegane consumă mai puțin calciu și prezintă o densitate minerală osoasă mai mică comparativ cu non-veganii, ceea ce poate crește riscul fracturilor osoase.

* Raportul Ca: P sub recomandarea minimă și concentrațiile scăzute de Ca în dietă pot duce la hiperparatiroidism nutrițional secundar (SNH) la câini și pisici. Această anomalie a fost destul de frecventă în trecut din cauza dietelor dezechilibrate oferite animalelor de companie.
SNH poate duce la „sindromul maxilarului de cauciuc”, un grup de leziuni caracterizate prin pierderea laminei dure a dinților. Simptomele includ pierderea dinților, osteopenia oaselor craniului și un aspect cauciucos al maxilarului ca urmare a înlocuirii structurii minerale cu țesut fibros. Mai mult, hipocalcemia este de obicei prezentă în acest sindrom, care poate provoca spasme musculare, convulsii și osteopenie, cu fracturi osoase.


Unul dintre produsele pentru câini nu a îndeplinit recomandarea minimă pentru aminoacidul metionină. Acest rezultat era de așteptat, deoarece metionina apare la niveluri scăzute în dietele pe bază de proteine vegetale. Eticheta produsului acestui aliment a indicat faptul că DL-metionina a fost suplimentată și, totuși, concentrațiile sale au fost sub recomandarea minimă. În prezent, există o îngrijorare cu privire la metionină in cazul câinilor, deoarece consumul redus al acestui aminoacid poate fi indirect legat de un risc crescut de a dezvolta cardiomiopatie dilatată (DCM). Metionina este un precursor al taurinei, un aminoacid important pentru funcția miocardică. Câinii sunt capabili să sintetizeze taurina din aminoacizii de sulf, cum ar fi metionina și cisteina, în principal în ficat și sistemul nervos central, prin calea transsulfurării. Relația dintre deficitul de taurină și DCM la câini a fost studiată pentru prima dată de Kramer și colab., care au observat că un grup de câini cu DCM, aveau deficit de taurină. Studii suplimentare au arătat că suplimentarea cu taurină a câinilor cu DCM asociată cu deficiența acestui aminoacid a dus la rezolvarea modificărilor miocardice și a permis eliminarea medicamentelor de sprijin pentru majoritatea acestor câini.

Aceste date sugerează o legătură directă între deficiența de taurină și dezvoltarea DCM. Fascetti și colab. au evaluat trei Golden Retriever cu deficit de taurină care au fost hrăniți cu o dietă vegetariană formulată de proprietar și, conform autorilor, această deficiență ar fi putut să apară din cauza unor precursori ai taurinei cu conținut scăzut de sulf.
Deși deficitul de taurină poate apărea ca o consecință a deficitului alimentar de metionină sau cisteină, există și alți factori nutriționali care pot fi implicați, cum ar fi scăderea biodisponibilității acestor aminoacizi de sulf, reciclarea anormală a acidului biliar enterohepatic, alterarea metabolismului intestinal al taurinei și pierderea urinară a taurinei .

În prezentul studiu, produsele vegane cu concentrație scăzută de metionină pot reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea DCM. În plus, aceste alimente au prezentat o compoziție ridicată de făină de soia, principalul ingredient proteic utilizat în formularea sa. S-a observat la pisici că proteinele din soia scad concentrațiile plasmatice de taurină ca o consecință a pierderii crescute de acid biliar, care este conjugată cu taurina prin degradarea microbiană și accelerarea fluctuației acidului biliar mediat de colecistochinină. Mai mult, metionina este aminoacidul limitativ al majorității leguminoaselor, cum ar fi soia. Astfel, includerea ridicată a acestui ingredient poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea DCM.


Taurina joacă, de asemenea, un rol important în menținerea integrității structurale a retinei. Deficiența alimentară a acestui aminocid sulfonic poate duce la degenerarea celulelor fotoreceptoare. Într-un studiu realizat de Jacobson și colab., opt pisici masculi au fost hrăniți cu o dietă cu deficit de taurină timp de 5 până la 9 luni și toate animalele au dezvoltat anomalii în retină detectate prin fundoscopie și electroretinografie. În plus, deficitul de taurină poate afecta performanța reproductivă a pisicilor cu consecințe asupra dezvoltării pisoiului.

Concentrațiile de cupru și zinc mai mari decât limitele legale ale FEDIAF au fost găsite în dietele evaluate, iar un produs vegan pentru câini avea concentrații de fier peste limita legală a FEDIAF. În literatura de specialitate nu există suficiente informații despre limita superioară sau limita nutrițională sigură pentru aportul de cupru, zinc și fier pentru câini și pisici, astfel încât nu se știe dacă nivelurile observate în aceste alimente pot implica riscuri pentru sănătate pentru câini și pisici. Cu toate acestea, se știe că metalele de tranziție, precum cuprul, cauzează daune oxidative atunci când sunt în exces, ceea ce poate duce la deteriorarea celulelor hepatice sau la moarte și anomalii asociate cu stresul oxidativ.


În 2015, într-o lucrare facuta pe 13 alimente uscate și 11 alimente umede vegane pentru câini și pisici vândute în Statele Unite, au apărut îndoieli cu privire la adecvarea nutrițională a produselor, pentru că in urma contactarii firmelor producatoare au fost date răspunsuri vagi cu privire la analizele făcute de laboratoare independente. Prin urmare, autorii lucrării și-au exprimat îngrijorarea referitor la indefinitivitatea dietelor examinate, considerând că aproape niciuna dintre dietele evaluate nu îndeplinește cerințele de adecvare nutrițională și de etichetare.


O publicație FEDIAF din septembrie 2019 raportează câteva considerații privind dieta vegană pentru câini și pisici:

„ALIMENTELE VEGANE TREBUIE VERIFICATE CU ATENȚIE DE UN VETERINAR SAU DE UN NUTRIȚIONIST, DEOARECE POT FI DEFICIENTE DE ARGININA, LIZINA, METIONINA, TRIPTOFAN, TAURINA, FIER, CALCIU, ZINC, VITAMINA A ȘI UNELE VITAMINE B.
ATENȚIA METICULOASĂ LA DETALII AR FI NECESARĂ PENTRU ASIGURAREA ADECVĂRII ȘI APETITULUI NUTRITIV. "


Pe general, cei care impun animalului o astfel de dieta sunt si ei la randul lor vegani, impun acelasi stil de viata si hrana fara sa se gandesca bine la consecinte. Decizia porneste de la conceptia “caine= omnivor”, iar daca unor oameni le merge bine pe o dieta asa, automat si cainilor sau pisicilor le vor merge la fel de bine. Insa adevarul este altul. Reflectati!!!!!!