BarfDiet

Vărsături adevărate se pot datora gastritei acute sau cronice pentru care există multe cauze. De asemenea, este important să ne amintim că vărsăturile adevărate se pot datora unor cauze non-gastrice. Vărsăturile aparente, sau în regurgitarea propriu-zisă, pot fi asociate cu boala esofagiană și acest lucru trebuie diferențiat cu atenție.

Gastrita acută apare atunci când inflamația bruscă și semnificativă a mucoasei, implică adesea o indiscreție dietetică. În special, istoria poate sugera accesul la alimente amigdalate, corpuri străine, iarbă și substanțe chimice, detergent, antigel, care degradează și inflamează mucoasa.

Deși agentul infecțios poate provoca gastrită acută, rareori o fac exclusiv, deci se vor aștepta enterite sau alte simptome sistematice. Deteriorarea mucoasei create permite acidului și pepsinei să se difuzeze înapoi în suprafața mucoasei, ducând la inflamație, infiltrare celulară și ulcerație în cazul în care starea este severă sau cronică. Perturbarea celulelor mastocitare eliberează histamină care induce o producție suplimentară de acid și astfel potențează daunele. Nervii aferenți sunt stimulați, ducând la vărsături prin centrul vărsăturilor, iar distensia (dilatarea) stomacului inflamat prin consumul suplimentar de alimente sau lichide acționează ca un stimul puternic pentru vărsături.

Diagnosticul Clinic

Apariția bruscă acută a vărsăturilor este inițial asociată cu alimente sau lichide, dar pe măsură ce se dezvoltă anorexia, este posibil să apară vărsături în orice moment. Pot fi detectate slăbiciuni, depresie, deshidratare, colaps și ocazional febră, deși o temperatură redusă odată prăbușită este mai frecventă. Este important sa diferențiem gastrita acută de obstrucția gastrică sau intestinală, pancreatita acută, hepatita acută, otrăvirea sau infecțiile specifice.

Un diagnostic se bazează de obicei pe istoric și pe constatările clinice. Dacă tratamentul simptomatic eșuează, atunci este obișnuit să se inițieze o investigație. O astfel de investigație ar putea include rafiografia (care permite identificarea ingrosarii peretelui gastric) și studiile de bariu și chimia sângelui dacă se suspectează o cauză secundară non-gastrică a vărsăturilor.

Dintre mijloacele paraclinice pot fi utile endoscopia care permite vizualizarea leziunilor sub aspectul tipului anatomopatologic și cum am specificat și mai sus radiografia cu substanță de contrast.
La nivelul comisurilor labiale (punctul unde se unesc buzele) se poate remarca saliva cu aspect filant (curge fără întreruperi) care alaturi de deglutiție repetate și apoi de vomituritii, preced actul vomei.. Vomitarile, inițial alimentare, devin gleroase și continua chiar în condițiile vidarii stomacului, simptom foarte caracteristic gastritei acute. În aceste condiții, la animalele care vomita involuntar, materialul expulzat se colorează treptat în diferite nuanțe de galben. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de vomitare bilioasa și se datorează aspirației gastrice de conținut duodenal.

În gastritele hemoragice prezenta sângelui digerat în materialul vomitat ii conferă acestuia aspectul ciocolatiu sau de "zaț de cafea".

Cauze

Gastrita acuta apare PRIMAR pe fondul consumului unor alimente neadecvate sau alterate (ca de exemplu hrana industriala), resturi menajere ( resturile de la masa noastră) și materiale străine care irita mucoasa gastrica (resturi de jucării roase). O cauza frecventa este administrarea orala sau parenterala ( intravenos, intramuscular, subcutanat) a unor medicamente antiinflamatoare steroide sau mai ales nesteroide.

SECUNDAR, gastritele acute hiperacide cu caracter recurent pot însoți unele neoplazii gastrice, mai ales cele care implica secreția masiva de histamina ( ex: mastocitomul). Secundar gastritele pot complica evoluția sindromului de uremie sau de insuficienta hepatica prin compromiterea protecției mucoasei gastrice de către complexul mucus- bicarbonat.

SIMPTOMATIC, inflamația acuta a stomacului însoțește evoluția unor boli infecțioase virale ( ex: Parvoviroza, boala Carre, hepatita virala, Coronaviroza, Panleucopenia infecțioasă, supranumita și Parvoviroza felinelor) sau bacteriene ( ex: Leptospiroza, Salmoneloza).

Terapie

Vizeaza instituirea regimului igiena-dietetic și aplicarea terapiei medicamentoase.
În privința alimentației se recomanda dieta neagra timp de 24 h ( postul, vezi mai multe detalii despre beneficiile postului AICI ), având menirea de a reduce secreția gastrica acida și de a evita vomitarile prin stimularea baroreceptorilor gastrici. După acest interval vor fi servite cantități mici de apa rece sau cuburi pentru lins.
Aveti AICI link-ul cu trecerea la dieta barf în astfel de conditii.

Pentru animalele ce nu tolerează alimentația orala, se va proceda la alimentația parenterala utilizând în acest sens soluții perfuzabile cu glucoza, aminoacizi și emulsii de lipide.

Tratamentul medicamentos vizează la rândul sau controlul vomitarilor, supresia secreției avide a stomacului, reechilibrarea hidroelectrolitica si acido-baziera, medicația antihemoragica și terapia socului DACĂ ESTE CAZUL.
Se folosesc antivomitive ( metoclopramid 0,5 mg/kg); pentru supresia secreției acide se folosesc antagoniști receptorilor H2 histaminergici cum ar fi ranitidina ( 1-2 mg/kg/zi) sau inhibitori ai pompei de protoni cum ar fi omeprazolul ( 0,75-1 mg/kg/zi).
CONSULTAȚI MEDICUL ÎNAINTE DE ADMINISTRARE!!!!!!!!!!.

Un remediu natural contra gastritei e administrarea ceaiului de mușețel cu miere de albine la masa ( 50-100ml ceai cu o linguriță de miere) si mucilagiu din seminte de in.
Cel mai important însă e dieta alimentara a animalului în sine. Nu avem grija cu aceasta, cainele e expus permanent la o astfel de afecțiune.