BarfDiet

Câinii și pisicile cu anomalii ale ficatului prezintă adesea fie o mare varietate de simptome clinice, fie semne vagi și nespecifice. Un simptom inițial de prezentare poate fi înșelător și boala hepatică se poate masca ca o defecțiune a unui alt sistem de organe ale corpului. Encefalopatia hepatică este un exemplu clasic al acestei situații în care simptomele prezentatoare sunt neurologice.

Animalul afectat poate avea o evoluție a bolii de câteva zile fără ca proprietarul să detecteze modificări.
Orice câine sau pisică care prezintă unul sau mai multe simptome de anorexie, vărsături, diaree și / sau scădere în greutate, în cazul în care nu există o explicație evidentă, ar trebui considerat un caz potențial de anomalie hepatică. Semne mai specifice precum icterul și ascita indică prezența unei anomalii hepatice grave sau avansate.

Vărsăturile sunt frecvent asociate cu necroză acută și hepatită și mai rar cu boli cronice. Îndulcirea ficatului cu vărsături prin nervul vag. În plus, acolo unde există necroză masivă sau în stări cronice, toxicitatea duce și la vărsături.

Pierderea în greutate se observă în afecțiunile hepatice cronice și acest lucru este probabil legat de eșecul funcțiilor metabolice și de sinteză ale organului, particularitate în ceea ce privește sinteza proteinelor și metabolismul carbohidraților.
În plus, acolo unde formarea și secreția de bilă sunt anormale, digestia grăsimilor va fi supărată.

Modificările caracterului fecal sunt asociate frecvent cu disfuncționalități hepatice. Acestea includ modificări ale consistenței și culorii. Acolo unde există blocarea fluxului biliar în duoden există o lipsă de pigment biliar și stereobilină, rezultând fecale mai palide decât cele normale. Dacă există o secreție / excreție biliară excesivă, atunci culoarea fecală poate fi mai portocalie sau mai închisă. Se consideră că diareea este cauzată de steatoreea marginală după tulburarea absorbției de grăsime în fața secreției biliare reduse. Fecalele acloice ( galbui deschis) sunt un indicator util al prezenței bolilor hepatice.

Encefalopatia hepatică nu este neobișnuită în afecțiunile hepatice severe sau în anomaliile vasculare însoțitoare la animalele tinere. Pot apărea crize mari, orbire aparentă, modificări de comportament, încercuire și ataxie cu mers compulsiv. Aceste simptome apar ca o continuare a nivelurilor ridicate de amoniac în circulația generală după trecerea peste parenchimul hepatic.

Tulburările în producția și caracterul normal de urină însoțesc adesea bolile hepatice. Unele dintre motivele acestor modificări rămân neclare, dar metabolismul derulat al ureei și amoniacului joacă roluri cheie. Prezența glucozuriei ( glucoza in urina; cantitate) și a cetonuriei ( liminare prin urină a cetonelor rezultate din arderea incompletă a grăsimilor în organism) poate fi asociată cu unele forme de afectare a ficatului, dar aceste fenomene sunt observate în alte boli, în special diabetul zaharat și hiperadrenocorticismul. Prin urmare, clinica ar trebui să fie precaută să interpreteze excesiv astfel de modificări în ceea ce privește boala hepatică. În mod similar, în timp ce pisica nu excretă în mod normal bilirubina conjugată în urină, câinele o face și deci detectarea bilirubinei urinare ar trebui luată în considerare în lumina acestor cunoștințe.


Animalele cu boli hepatice cronice au frecvent sindroame hemoragice sau diateză ( predispoziția unui animal de a contracta anumite boli). Acesta este în mare parte rezultatul nivelurilor scăzute de protrombină și fibrinogen ale câinilor și pisicilor afectate, prezente cu hemoragii multiple în mucoasele vizibile, adesea cu hemoragii subcutanate sau organoide mai extinse.