Pancreatita
Scris: 09 Noi 2020, 01:28
Clasificarea prancreatitelor se face dupa evolutie si dupa tipul anatomopatologic. Astfel se descriu pancreatite acute si subacute ( seroasa edematoasa, hemoragico-necrotica, purulenta si interstitiala limfo-histiocitara) si cronice ( fibroasa, calcifianta si granulomatoasa).PANCREATITA ACUTA
Se crede că pancreatita acută reprezintă aproximativ 66% din bolile pancreatice, în timp ce diabetul zaharat, neoplazia și insuficiența pancreatică exocrină reprezintă doar 33%. În opinia noastră, incidența pancreatitei acute în Marea Britanie este mult mai mică decât cea observată în America de Nord. Factorii care provoacă confuzie cu privire la incidență includ:1 - diferența dintre tabloul clinic și cel observat în modelele experimentale
2 - variația în views exprimată în literatura de specialitate - dificultatea de a pune un diagnostic definitiv. Pancreatita edematoasă apare inițial, care se poate rezolva spontan. Totuși, dacă apar evenimente vasculare sau anoxice bruște împreună cu activarea enzimei, se dezvoltă pancreatită acută necrozantă.
Se pare că nu există predispoziție de rasă sau sex, deși se spune că apar mai multe cazuri la Dachshund, Yorkshire Terrier și Schnauzer miniatural decât la alte rase. Pisicile sunt foarte rar afectate, deși pancreatita cronică de grad scăzut este uneori detectată ca o constatare incidentală la post mortem și poate exista o legătură între colangiohepatita și pancreatita cronică.Etiologia pancreatitei acute este încă slab înțeleasă, deși există diferiți agenți recunoscuți ca fiind implicați în unele cazuri. Practic există activarea enzimelor digestive în pancreas, agenții etiologici responsabili de această activare a tripsinei, dar încă nu este clar de ce apare acest lucru, insa ulterior va oferim informatii despre ce crede medicina alternativa cu privire la acest aspect.
Complicatiile pancreatitei acute:
* complicatii cardiovasculare. Prin exudarea masiva de plasma si prin eliberarea de peptide vasoactive se produce scaderea volemiei ( volumul total de sange din organism) si vasodilatatiei, fapt ce determina hipotensiune si soc
* peritonita localizata sau, mai rar generalizata, se datoreaza propagarii procesului inflamator prin continuitate
* hemoragii intestinale cauzate de inflamatia duodenului, prin contiguitate si continuitate
* hipocalcemia se datoreaza eliberarii masive de acizi grasi, acestia legand calciul seric
* acidoza lactica se datoreaza hipovolemiei
* staza biliara si icterul sunt induse de obstructia inflamatoare a duodenului si/sau a canalului piloric
INFLAMATIA CRONICA A PANCREASULUI
Ca factori etiologici mai importanti se pot enumera litiaza biliara, ulcerul gastro- duodenal, peritonitele localizate in vecinatate, interventii chirurgicale, factori parazitari si infectiile pe cale ductala sau sangvina. Aceasta poate fi denumită și pancreatită recidivantă sau pancreatită interstițială subclinică. Aceiași factori etiologici sunt implicați aici, așa cum au fost descriși în pancreatita acută. Diferența constă în faptul că există episoade repetate, împreună cu inflamația subclinică. Se crede că este destul de frecvent la câini, dar deseori diagnosticat greșit ca gastrită acută. Pisicile sunt, de asemenea, considerate a fi afectate în mod obișnuit, de multe ori este o constatare incidentă post mortem.Flarerupurile acute împreună cu inflamația subclinică „mocnită” vor duce frecvent la pierderea totală a țesutului exocrin fiind înlocuită de țesutul fibros. Din punct de vedere clinic, acest lucru duce la insuficiență pancreatică exocrină.
Simptomele clinice sunt dependente de stadiul pancreatitei cronice și de gradul de inflamație care apare activ. Aceasta poate fi definită prin prezența fie a polimorfonucleocitelor, fie a limfocitelor, a celulelor plasmatice și a macrofagelor. Apar episoade acute cu anorexie, depresie, deshidratare, vărsături și diaree, exact ca în pancreatita acută. Între aceste episoade, pacientul poate părea clinic normal, dar are o boală subclinică. Cu excepția cazului în care clinicianul este foarte alert, se face adesea un diagnostic de gastrită acută, dar examinarea atentă a istoricului poate dezvălui episoade anterioare de „gastrită acută”, care ar trebui să sfătuiască clinicianul să reevalueze cazul. În timpul episoadelor acute se aplică procedurile de diagnostic descrise în cazul pancreatitei acute. Radiografiile pot dezvălui unele modificări, deși este posibil să nu fie la fel de clare în pancreatita cronică. În cazul în care se evaluează cazul, biopsia pancreatică trebuie luată în considerare după recuperarea dintr-un episod acut pentru a determina dacă există o pancreatită cronică progresivă, dar nu trebuie trecut cu vederea riscul scurgerii postbiopsiene. Ocazional, pancreasul poate apărea macroscopic normal, așa că se va face colectarea unei probe pentru biopsie. În mod similar, pancreatita cronică și adenocarcinomul pancreasului pot părea similare, deci o biopsie este esențială. În Vet Journal, jurnalul Ordinului austriac al medicilor veterinari, medicul veterinar Jorg Steiner, născut în 1964, a scris în noiembrie 2011:„Bolile pancreasului exocrin (glanda pancreatitei), în special pancreatita (inflamația pancreasului), sunt din ce în ce mai frecvente, mai mult decât ne-am imaginat anterior. La câinii și pisicile care au murit sau au fost uciși din diferite motive, procentul pancreatitei acute a fost de aproximativ 30%, pancreatita cronică s-a găsit în schimb, la câinii și pisicile care au murit sau au fost uciși din diferite motive, aproximativ 50% pentru câini și 60% pentru pisici "
În acest moment, ne întrebăm: ce cauzează aceste cifre atât de importante in aceasta boala ?????????
Simptomele inflamației pancreatice sunt, în cazurile acute, vărsături însoțite de durere, alternând cu diaree și excremente grase, strălucitoare și voluminoase. Cantitatea de excremente expulzate este uneori extrem de mare. Apare un sentiment crescut de sete și dureri abdominale, câinii adesea cască mult. Cazurile cronice sunt întotdeauna însoțite de diaree, flatulență, neliniște, pierdere în greutate, un aspect urât al blanii și adesea, de asemenea, infestări recurente cu viermi. În majoritatea cazurilor valorile sanguine nu prezintă modificări semnificative, din punctul de vedere al medicinei alopate câinii și pisicile sunt sănătoși și, pentru a depăși aceste dureri care apar inexplicabil, sunt maltratați cu antibiotice și tratamente împotriva viermilor.
Va prezentam un caz clinic real, un mix de retriever Hovawart si mastin pirineu, pe nume Milan, venit di Spania la 12 saptamani. Puiul era foarte vioi , jucaus dar dupa 2-3 zile situatia s-a schimbat. Proprietarilor le-au fost recomandate boabe Royal canin gigant, avand in vedere ca trebuia sa devina un caine de talie mare 
. Milan, totuși, avea frisoane, brusc a început să-i curgă nasul, avea diaree, vărsături și nu lasa pe nimeni sa i se apropie. A fost consultat de o tanara medic veterinar din apropiere si dupa verificarea carnetului de sanatate, a declarat ca era totul in regula cu vaccinarea si deparazitarile si i-a prescris pentru 3 zile antibiotic injectabil si vitamine. Motivul....Stresul calatoriei 
( calatorie de 48 de ore in cusca pentru transport). A fost mai bine pana a doua zi dupa terminarea tratamentului. Asa ca Milan a fost readus la control, la un alt medic veterinar, acesta s-a uitat la câine, a închis clinica și a cerut certificatul internațional de vaccinare. A evacuat imediat pe toți oamenii care se aflau în sala de așteptare și a declarat carantină pentru un caz suspect de " canine distemper"; virusul bolii Carre ( jigodia). Ea a declarat ca, conform certificatului de vaccinare, nu a fost vaccinat corespunzător. Așa că i-a facut vaccinul și i-a dat câinelui și câteva vitamine. I s-a administrat mancare light, inmuiata in supa de pui. Milan si-a revenit insa diarrea ramasese. I-a fost schimbata ulterior marca de boabe, iar si-a revenit pentru o perioada, dupa care diarrea a reaparut , moment in care lui MIlan i-a fost prescrisa ca alimentatie orez si pui. Diarrea a devenit din ce in ce mai agresiva, astfel ca saracul Milan la doua ore se cerea afara in gradina pentru nevoi, pana cand a ajuns sa nu mai vrea sa intre in casa si defeca mergand. A fost dus inca o data la control la un alt medic, i-au prescris alta marca de boabe pe motivul descoperirii unei hiperplazii de prostata. Prin urmare, Milan a fost castrat si i s-au administrat Synolux, de 12 ori si de 10 ori Rimadyl injectabil ( 50 mg). Cainele continua sa fie bolnav, așa că a fost dus din nou la veterinar. I s-a facut paracenteza abdominală ( procedura prin care se introduce un ac sau un cateter in cavitatea peritoneala pentru recoltarea lichidului de ascita in scop diagnostic sau terapeutic ) și i s-a dat de 7 ori Rimadyl, 100 mg.În vară, Milan a avut o erupție severă pe gât și pe piept. Veterinarul i-a facut o injectie de cortizon si pentru o saptamana ,starea lui se imbunatatise. Dupa, din nou, o alta injectie cu cortizon cu un plus de antibiotice pe cale orala si evident iar i-au fost schimbate boabele.. In noiembrie 2006 eruptia cutanata a reaparut , lui Milan i-au facut o alta injectie cu cortizon si bai cu sampon Immustin. Dupa diagnosticul pus de veterinar, cainele suferea de o alergie la polen.
În decembrie 2006, Milan a început brusc să șchiopăteze și, după ce a defecat, nu s-a mai putut ridica. La control i s-au prescris 2 injecții, un calmant și un antibiotic. De asemenea, raze pentru displazia șoldului și aici s-a constatat că soldurile lui Milan erau exemplare și că totul era perfect. I s-au dat 29 de comprimate Artrovet pentru a le lua acasă. Apoi, la începutul anului 2008, problemele au început din nou cu violența. Milan avea diaree, indiferent ce mânca, nu se putea abține. Episoade violente cu steatoree, scaune sângeroase, de culoare albă până la galben pal sau negru. Așa că proprietarii au mers cu un eșantion de scaun pentru un examen coproparazitologic. Suferea de o disbioză ( dezechilibru microbian) a florei intestinului gros împreună cu o valoare scăzută a elastazei (16 în loc de peste 40). DIAGNOSTIC: INSUFICIENTA PANCREATICA EXOCRINA. Ulterior Milan a avut norocul sa fie tratat corespunzator, schimband alimentatia ( naturala), reducand medicamentele agresive si apeland la cele homepate Milan si-a revenit, valorile au revenit la normal, dar din pacate saracutul sufera si acum, uneori de episoade de diaree.CONLCUZIE
Un tablou clinic ca cel al lui Milan nu este excepție și în curând, din pacate va deveni regula. 50% din toți câinii au pancreatită similară sau au avut-o cel puțin o dată in viata.
In cazul lui Milan cauzele sunt clare, la început infecția, care a fost tratată cu antibiotice. Care a fost cauza ce a declansat infectia, nu putem spune. Cu toate acestea, flora bacteriană nu a fost refăcută după cursul antibioticelor. Cursul este tipic: mai întâi întotdeauna repetatele probleme intestinale, apoi erupții cutanate urmate de șchiopătare și, în cele din urmă, o inflamație a glandei pancreatice. Din nou și din nou, antibiotice și doze de cortizon, care tensionează sistemul imunitar, precum și doze repetate de analgezic Rimadyl, care atacă mucoasele tractului gastro-intestinal. Dacă și flora bacteriană suferă, aceasta duce la inflamația vilozităților intestinale (intestin cu scurgeri), părți prea mari de alimente ajung în sânge prin peretele intestinal. Consecinta logica este constituit de eriteme ( pete rosii pe piele). Chiar și șchiopătarea rezultă în cele din urmă dintr-un metabolism perturbat în urma unei hrăniri neadecvate. Administrarea de cereale ( orezul administrat) supun la efort major pancreasul.Mai jos aveti cateva reguli de care trebuie sa tinem cont in alimentatia cainilor cu inflamatie a pancreasului.