Ouăle

[Beniamin]

Oul reprezinta un sistem biologic complex, fiind o sursa importanta de hrana pentru animale.
Productia și consumul de oua au cunoscut o creștere constanta în ultimele decenii, cu o dublare a producției în ultimii 20 de ani. În ceea ce privește procesarea ouălor, situatia actuala nu înregistrează același trend cu producția primara.
Prin conținutul lor bogat în substanțe nutritive, de mare valoare biologica, ouăle reprezinta un produs foarte benefic în alimentația câinilor noștri. Prin ou în sens alimentar, se înțelege oul de găină în primul rand, urmat de oul de rata, gașca, curca, bibilica și prepeliță.
Compoziția chimica foarte complexa, alături de o repartizare neuniforma a elementelor chimice în principalele componente ale oului, face ca acesta sa fie printre cele mai instabile produse alimentare, în interiorul sau producându-se modificări importante, chiar din momentul formarii lui.

Instabilitatea biochimica a gălbenușului și albusului este favorizata și de faptul ca prin structura poroasa a cojii, acestea se găsesc în permanent contact cu mediul exterior. Tot acest complex biochimic și structural care alcătuiește oul, justifica necesitatea valorificării în consumul uman.

Oul reprezinta foliculul ovarian matur, fecundat sau nefecundat, împreună cu substanță nutritiva în care este înglobat. De la exterior către interior, oul este format din următoarele :

1. Coaja oului - este poroasa și are consistenta tare datorita structurii predominant calcaroase.
2. Membrana cochiliera externa (foita subțire de sub coaja) - rezistenta fata de agresiunile mecanice
3. Membrana cochiliera interna - partea interna a membranei ce învelește albusul
4. Albușul - reprezinta mai mult de jumătate din greutatea oului, format din 3 straturi, unul mai dens și doua mai fluide.
5. Gălbenușul - rotund, ocupa o poziție centrala.

Sructura și compoziția cojii oului.

Structura cojii oului este similara la toate speciile de păsări. Din punct de vedere chimic, coaja oului este formata în medie de cca 99% substanță uscata și 1%; substanță uscata este constituita din saruri minerale cca 95% și diverse substanțe organice ccs 3,3-3,5%.
Reprezinta o sursa importanta de calciu. Se recomanda utilizarea ei pentru puii abia înțărcati sau pentru câinii seniori ce au probleme de masticație și nu pot sparge oase ( lipsa dinților).
Coaja se va administra pisata, pana la compoziția ei sub forma de faina. Pentru a obține faina de coaja de ou e necesar ca, cojile sa fie coapte în cuptor la 180 de grade pentru 10 maxim 15 minute, tocmai pentru a obține carbonatul de calciu. Ulterior le veți pisa.
!!!!!!! Nu administrați cojile de oua întregi. Nu vor fi digerate și inutile ca și sursa de calciu în alimentația lor.

Structura și compoziția albusului

Albusul reprezinta cel mai important component al oului, sub aspect cantitativ fiind o soluție apoasa mixta care conține proteine, glucide și saruri minerale.
Proteinele albusului, identificate în număr de 13, sunt reprezentate în principiul de: ovalbumina, ovotransferina, ovomucoid (proteina slabă la căldură), lizozimul, ovomucina și flavproteina. Cu toate acestea albusul de ou conține o substanță numita AVIDINA, substanță care poate determina carenta biotinica (biotina găsită în gălbenușul de ou). Prin fierbere AVIDINA se coagulează și nu mai acționează asupra vitaminei B8 (biotina); fapt ce ne obliga administrarea albusului copt.

Structura și compoziția gălbenușului

Galbenusul reprezinta al doilea mare component al oului ce poate fi considerat o suspensie granulata bogata în lipoprotrine (2/3), proteine (1/3), saruri minerale si vitamine. Este alcătuit din lipide, proteine, apa, enzime și vitamine. În afara ovovitelinei (fosfoproteida) exista și o mica cantitate de proteina hidrosolubile numita livetina. Cea mai mare parte din ovovitelina este legat de lecitina.
Culoarea normala a gălbenușului variază de la galben la portocaliu, cu intensitate variabila în funcție de mai mulți factori, printre care în principal alimentația. Pigmenții galbeni sunt reprezentați de xantofil și caroten.
Obligatoriu administrarea lui CRUDA, pentru a beneficia de toate proprietățile sale.

Concluzie : Esențial dintre componentele oului este galbenusul administrat neaparat crud. Dacă totuși se dorește administrarea oului întreg, o puteți face fierband oul exact doua minute, astfel albusul se va coace iar galbenusul va ramane crud.

Doza: Se vor administra de 2 ori pe săptămână câte un ou de gaina/rata/gașca, sau 4-6 oua de prepelita. Un ou de găină este echivalent cu 2-3 de prepelita.

[Alexandra]

Faina de coji de oua

Se vor spala cojile de oua, se vor usca cu grija cu un servetel, dupa care se vor baga la cuptor la 180 de grade pentru 10-15 minute. Astfel, vom obtine carbonatul de calciu, direct absorbabil de catre caini. Cand sunt gata, se scot din cuptor si se vor lasa la racit, dupa care vor fi maruntite cu ajutorul rasnitei pentru cafea sau blender.

Doza: - Daca , cainele consuma oase , nu va mai fi nevoie sa integrati faina din coji de oua. Pentru pui se va administra un sfert de lingurita de faina zilnic, iar pentru cainii adulti ce necesita integrarea fainii in dieta lor se va da jumatate de lingurita zilnic la masa.

[Alexandra]

OUL SI SALMONELLA DIN OU

Putem introduce oul in dieta cainilor/pisicilor?????

Inainte de a afla raspunsul, haideti sa stabilim cateva notiuni care ne vor ajuta sa intelegem mai bine subiectul.

Oul, sistemul biologic complex, reprezinta o sursa importanta de hrana pentru animale. Este bogat in proteine cu inalta valoare biologica, grasimi, vitamine (in special biotina) si minerale.
Salmonella este o bacterie care face parte din familia Enterobacteriaceae, prezenta in intestinul animalului mort sau viu, in mediul in care traieste mai mult de 9 luni, in special in apa sau soluri umede. Este rezistenta la 35-37 de grade Celsius, supravietuieste si se inmulteste chiar si la temperaturi cuprinse intre 8-40 de grade. Devine inactiva la peste 70 de grade Celsius in cateva secunde si la un pH de sub 4 si peste 9 (valorile de basicitate si aciditate distrug microorganismul). Cainii pe BARF inregistreaza un pH de 1-2 (trageti concluziile singuri ).

La caini si pisici, salmoneloza (forma enterica) produsa de S. Typhimurium si S. enteritidis este rar intalnita si se manifesta prin diaree acuta cu sau fara septicemie. Multi caini si pisici sunt purtatori asimptomatici de salmonele.
Oul poate fi contaminat în ovar prin transmitere verticala, în cloacă și în momentul depunerii, dar foarte des ca urmare a contaminării cu fecale a benzilor transportoare de oua. În ultimele două cazuri, bacteriile se găsesc pe suprafața oului si pot pătrunde prin microfisuri sau prin porii din coajă, necesari schimbului de gaze între interior și exterior. Pătrunderea in coaja este puternic favorizată de prezența umidității, motiv pentru care Comisia Europeană a decis să nu facă obligatorie refrigerarea ouălor în faza de comercializare,evitându-se astfel posibile întreruperi ale refrigerarii care ar putea duce la formarea condensului pe suprafața ouălor.

Contaminarea internă se dezvoltă în principal la nivelul membranei viteline și a stratului de albumen care o înconjoară, dar lipsa de fier din albumen limitează dezvoltarea bacteriilor în limite acceptabile. Înmulțirea, care are loc după pătrunderea in gălbenuș (mult mai bogată în fier) variază în funcție de temperatură și timpul de depozitare. La ouăle depozitate la temperaturi sub 20 ° C pătrunderea in gălbenus începe după aproximativ trei săptămâni, la temperaturi peste 20 ° -30 ° C în câteva zile. Conservarea de lunga durata a oualor pentru consum se realizeaza in depozite special amenajate, cu mentinerea temperaturii la mai putin de 5 grade Celsius, prin urmare inmultirea bacteriei in interiorul gabenusului este cam imposibila.

Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de infecție apar, nu atât prin consumul de ouă, cât prin ingestia de derivați nepasteurizați ale căror preparate ulterioare pot permite dezvoltarea bacteriei. La nivelul lanțului de sacrificare, la bovine, porci și cai, prezența Salmonella pe suprafața produsului se datorează contaminării de tip fecale și / sau igiena deficitara în abator. Contaminarea intramusculară are o frecvență foarte scăzută, iar spalatul (dacă se face corect) reduce foarte mult încărcătura de suprafață, ceea ce permite menținerea unei stări de sănătate a cărnii care iese din abatoare. Cea mai mare problemă vorbind despre carne se găsește la nivelul produselor procesate, unde creșterea suprafeței expuse la aer datorită măcinării și măsurilor de igienă incorecte poate determina proliferarea unor tulpini aerobe.

Creșterea păsărilor este o componentă fundamentală și cu risc ridicat în transmiterea Salmonella spp. la om. Din acest motiv, trebuie utilizate practici adecvate de reproducere și gestionare a lanțului de aprovizionare pentru a conține posibila apariție a patologiilor în limite acceptabile.
Principalele infecții cu Salmonella spp. rezultat din consumul de ouă și produse derivate și, în consecință, creșterea găinilor ouătoare reprezintă principalul mijloc de răspândire a acestor agenți patogeni la oameni. Prin urmare, cunoașterea structurii sectorului păsărilor de curte este importantă pentru a putea implementa măsuri adecvate de control.

In ciuda celor gandite de catre necunoscatori, se fac controale..si stricte; incepand de la controlul sanitar veterinar la nivelul productiei primare, controlul oficial la nivelul centrelor de ambalare a oualor, control privind marcarea, depozitarea si livrarea oualor pentru consum si terminand cu controlul oficial al oualor la nivelul unitatilor de industrie alimentara.

Se fac controale cu privire si la calitatea oualor; astfel ca ouale cu “defecte” precum cele de dimensiuni prea mici, cu forme neobisnuite, ouale fara gabenus sau fara albus, ouale cu sange, ouale cu paraziti, murdare sau cele embrionate (fenomen ce se produce la ouale fecundate, pastrate la temperaturi de peste 25 grade C) NU SE COMERCIALIZEAZA.

Ferma de păsări producătoare de ouă pentru consum are o organizare simplă bazată pe o structură predominant liniară care începe atunci când sunt primite puietele sau găinile ouătoare produse prin multiplicarea fermelor de păsări. Reproducerea este apoi împărțită în diferite tipuri: pe sol, în aer liber, în cuști sau organice.

Transmiterile de Salmonella spp. apar adesea la ferme și sunt sursa primară de contagiune. Din acest motiv, Regulamentele (CE) nr. 178/2004, 852/2004, 853/2004 și 183/2005 prevăd aplicarea manualelor de bune practici care informează operatorii din sectorul alimentar cu privire la măsurile de igienă care trebuie luate.

Sănătatea consumatorului este garantată prin aplicarea unor măsuri igienice în toate etapele de producție a ouălor pentru consum, de la creșterea animalelor de reproducție, la incubație, la creșterea puilor, de la ouarea găinilor până la distribuția și vânzarea corectă a ouălor. Aceste măsuri sunt necesare pentru a produce ouă care respectă reglementările comunitare, în special Regulamentele (CE)nr:

-2073/2005 care stabilește criteriile microbiologice aplicabile produselor alimentare;
-853/2004 care stabilește regulile specifice privind igiena produselor de origine animală;
-589/2008 care conține metodele de aplicare a Regulamentului nr. 1234/2007 privind standardele de comercializare aplicabile ouălor;
-882/2004 privind controalele oficiale menite să verifice conformitatea cu legislația privind hrana pentru animale și alimente și cu normele privind sănătatea și bunăstarea animalelor


Măsurile se bazează pe sisteme de prevenire care sunt aplicate în ferme și sunt utilizate pentru a determina o reducere a incidenței pentru Salmonella spp. Măsurile de igienă se bazează în principal pe: igienizarea spațiilor, vaccinarea animalelor, controlul hranei și controlul sănătății, lipsa stărilor patologice sau lipsa purtătorilor sănătoși printre animalele care intră în fermă. Evident, companiile vor trebui, de asemenea, să efectueze teste de autocontrol pentru a determina starea de sănătate a animalelor lor chiar și în timpul ciclului de producție și să ia măsuri corective dacă sunt înregistrate rezultate pozitive.

Controalele oficiale din cadrul fermelor sunt principala măsură care este utilizată la nivel național pentru a proteja sănătatea consumatorului. Regulamentele și directivele care le stabilesc sunt emise de comunitatea europeană și sunt implementate la nivelul statelor membre individuale.


Planurile de eșantionare sunt definite pe baza motivului eșantionării în sine:
1. control de rutină (cel puțin un grup pe an pe fermă cu cel puțin 1000 de animale);
2. controlul unui grup de găini în vârstă de 24 ± 2 săptămâni adăpostite în magazia în care S. Enteritidis și / sau S. Typhimurium fuseseră anterior izolate;
3. controlul în caz de infecție suspectată de S. Enteritidis și / sau S. Typhimurium pe baza investigației epidemiologice a focarelor de origine alimentară;
4. controlul asupra tuturor celorlalte grupuri de reproducere dacă S. Enteritidis și / sau S. Typhimurium au fost identificate într-un grup de companii;
5. controlul in cazul in care autoritatea competentă consideră că este necesar;
6. control de confirmare după S. Enteritidis pozitivă și / sau S. Typhimurium în autocontrol;
7. controlul asupra mediului al dezinfectării spațiilor în urma unei pozitivități anterioare pentru S. Enteritidis și / sau S. Typhimurium.

Toate ouăle provenite din grupuri pozitive sau suspecte de grupuri pozitive (în așteptarea confirmării) sau a căror stare de sănătate este necunoscută trebuie considerate ca ouă din categoria B (ouă care nu sunt destinate consumului direct de alimente) în conformitate cu Regulamentul (CE) 589/2008 și nu pot ajunge la centrele de ambalare.

Procurarea oualor din surse sigure, contralate sanitar-veterinar asigura administrarea lor in conditii de siguranta.