Calciul servește la construcția scheletului. Aproximativ 98% din calciul prezent la om și animale este stocat în oase; pentru o persoană de 75 kg acest procent este echivalent cu aproximativ 1.300g, la un câine de 10 kg cu aproximativ 120g. Pentru fosfor, această valoare este de aproximativ 80%. Doar aproximativ 2% din calciu se găsește în țesuturi și aici este util pentru coagularea sangelui, pentru excitabilitatea mușchilor inimii și a nervilor, pentru construirea hormonilor și, de asemenea, pentru multe activități enzimatice. Fosforul este o componentă a membranelor celulare, a acizilor nucleici și a multor proteine și joacă un rol central în metabolismul energetic. Calciul și fosforul funcționează împreună. Raportul în nutriția naturală este de 1:1. Organismul animal are nevoie de calciu si fosfor pentru crestere, gestatie, lactatie ( Ca si P sunt sursa principala de substante minerale din lapte). Animalele sunt foarte sensibile la carenta celor doua elemente, daca nu sunt alimentati corect, atat ei cat sunt pui cat si mama acestora pe durata gestatiei; carenta lor provocand rahitism. Aportul de calciu și fosfor la câini și pisici este un subiect discutat. Dacă vorbim de înlocuirea alimentelor industriale cu cele preparate acasă, se susține întotdeauna că prepararea acasă nu garantează cantitatea potrivită de calciu-fosfor. Convingerea, susținută de majoritatea medicilor veterinari și experți în nutriție, potrivit careia se poate obține un aport ideal doar prin dozarea exactă a calciului adăugat, nu vad sensul. Pe de o parte, diferitele tipuri de alimente industriale au diferențe considerabile în ceea ce privește conținutul de calciu și fosfor, pe de altă parte, se poate întâmpla ca substanțele de calciu eliberate din legătura lor (carbonat de calciu) să poată duce cu ușurință la un supradozaj. Chiar și sub formă izolată (citrat de calciu), care poate fi utilizat mai bine decât carbonatul de calciu, nu este recomandat. Aici apare imediat problema unei prezențe excesive sau prea puține a mineralului. Dar, cu o dietă care garantează o aprovizionare naturală ( BARF ), nu pot exista daune și pentru câine/pisica acest lucru se realizează dându-i oasele. Nevoile unui pui în creștere sunt în mod natural diferite de cele ale unui animal adult. Cu toate acestea, dacă un cățeluș primește în mod regulat oase mărunțite sau pulbere de coajă de ou ( vezi reteta AICI ), corpul său este capabil să regleze utilizarea calciului în deplină autonomie. Majoritatea alimentelor uscate ( boabe) au un exces de fosfor datorită conținutului prea mare de cereale și fibre dietetice, ceea ce înseamnă că trebuie adăugat calciu la acestea. Din acest motiv alimentele industriale au un conținut mai mare de calciu decât fosfor. Important pentru aportul de calciu este, de asemenea, vitamina D. Într-o dietă cu conținut scăzut de grăsimi, poate apărea hipodoză de calciu, deoarece poate fi consumată insuficientă vitamina D solubilă în apă.Dacă vă hrăniți câinele sau pisica dvs. într-o manieră BIOLOGIC ADECVATA CU ALIMENTE PROASPETE ȘI CÂT MAI NATURAL POSIBIL, NU VA FI NECESAR să vă faceți griji cu privire la cifrele referitoare la procentaj și raport.
Deficiențele, supradozajul și aportul insuficient (destul de rar) apar exclusiv cu utilizarea alimentelor industriale sau după suplimentele cu adaos de calciu. Puiilor care nu pot mânca încă oase li se poate da pulbere de coajă de ou în mod regulat. Acest lucru se aplică și câinilor mai în vârstă care din diferite motive nu mai pot primi oase. O coajă de ou este suficientă pentru 4 kg de carne. 1/2 linguriță de pulbere de coajă de ou conține aproximativ 900 mg de calciu, aceasta este porția zilnică pentru un câine de aproximativ 25 kg. Legumele și ierburile conțin, de asemenea, mult calciu. Gândiți-vă la o vacă care sta la pășune produce lapte cu un conținut ridicat de calciu. În acest caz, mineralul provine exclusiv din furaje proaspete. La cei care intentioneaza sa practice dieta BARF există întotdeauna teama că în alimentele preparate acasă poate exista prea mult sau prea puțin calciu și că, câinii mari ar putea avea tulburări de creștere și malformații osoase. Dar opusul este adevărat. Odată cu aportul de alimente naturale, organismul reglează echilibrul calciu-fosfor într-un mod complet autonom. Cu o dietă variată, e prezenta și vitamina D, atât de importantă pentru exploatarea calciului. In nutritia omului si animalelor calciu si fosforul constitue " problema fosfo-calcica" generata de rolul preponderent in cresterea si dezvoltarea individuala, in intretinerea tuturor categoriilor de indivizi, a ambelor elemente minerale. Preponderent este rolul " plastic" urmat de rolurile dinamice si de regulatorii functiilor de:- mentinere a echilibrului acfido-bazic
- activare enzimatica
- moderarea excitabilitatii neuro-musculare
- interventie in fenomenele de transfer de energie.
Este foarte important, dupa cum am mai scris, ca in ratia alimentara sa se asigure:
- cantitati bine determinate de Ca si P
- un raport corespunzator intre aceste elemente
- prezenta vitaminei d in cantitati minime.
