Pe pământ, fierul este cel mai răspândit metal greu, influențând ciclul naturii ca niciun alt element și este un mediator al proceselor vitale ale microorganismelor, plantelor, animalelor și oamenilor. Este indispensabil formării sângelui, pentru producerea de energie în celule, servește ca cofactor pentru unele enzime și este important pentru sistemul imunitar. Un câine poate profita de aproximativ 10% din fierul pe care îl obține din mâncare, deci o absorbție slabă. În ciuda acestui fapt, o deficiență apare foarte rar la câini, în majoritatea cazurilor în urma unei pierderi mari de sânge. Valorile scăzute ale fierului din sânge care nu rezultă din sângerări nu trebuie tratate cu suplimente, așa cum se întâmplă adesea din păcate. Dacă există infecții cronice, fierul, care este un aliment bun pentru bacterii, este luat din sânge și depozitat în altă parte în organe. În acest fel, organismul se protejează prin furtul "hranei" bacteriilor. Introducerea fierului din nou și, în acest caz, o eroare, chiar favorizează infecția în curs.Fierul este conținut în principal în organe (ficat și rinichi), dar și în leguminoase, broccoli și gălbenuș de ou.
Patologiile datorate excesului său in alimentatie nu apar niciodată la câini și pisici. Ceaiul de urzică, sfecla roșie și sărurile Schussler pot îmbunătăți aportul.
Fierul este socotit oligo-element esențial a cărui rol fiziologic este legat de cupru și cobalt.
În organismul animal fierul se regăsește în formele:
* fier activ feros care reprezinta 73% din fierul total. Circa 69-70% din fier este element constitutiv în hemoglobina ( 0,34% din masa acestuia), 9% in mioglobina mușchilor și in jur de 0,1% în enzime.
* fier de depozit feric care cuprinde restul de circa 27% din fierul total legat de proteine.
Ca urmare, funcțiile fierului în organismul animal rezulta din urmatoarele:
- peste 90% din fierul total este legat de proteine, cea mai importanta fiind hemoglobina
- o forma de stocare ( depozitare) și transport a fierului este transferina - Tf. Fierul din aceasta intervine în transportul hidrogenului.
- adevăratele forme de depozit sunt:
* feritina: proteina colorata brun ( conține pana la 20% fier) care depozitează fierul în splină, rinichi, ficat, măduva osoasă ( mai puțin în mușchi)
* hemosiderina ( conține pana la 35% fier) coexista cu feriți ca forme de depozit, fixând fierul ce trece peste o limita de concentrație ( care se stochează în feritina)
- întra în structura a numeroase enzime.
Carenta alimentara în fier
Alimentația cu fier a animalelor adulte nu pune probleme deosebite deoarece nutreturile conțin concentrații de fier corespunzătoare satisfacerii pretențiilor organismului. Excepție fac laptele și subprodusele sale care conțin cantități reduse de fier 4-5 mg/kg.Biodisponibilitatea fierului din nutreturile vegetale, la animalele domestice, este incomplet cunoscuta. Rezultatele diferitelor cercetări experimentale au permis estimarea coeficientului de utilizare digestiva a acestuia ca fiind de 50%.
Lipsa fierului necesar organismului produce anemie.
Excesul de fier
Aportul alimentar excesiv de fier poate provoca tulburări atunci când depășește capacitatea mucoasei intestinale de preservare ( protecție). Astfel, pana la un anumit nivel, fierul se elimina masiv prin fecale. Dacă fierul are concentrații mai mari, poate produce tulburări digestive, odată cu reducerea absorbției fosforului. Dacă fierul absorbit depășește capacitatea organismului de formare a feritinei, apoi a hemosiderina, poate apărea hemosiderina ( depunerea hemosiderinei în diverse organe, ficat, plămâni) urmata de hemocromatoza ( organismul absoarbe si stocheaza prea mult fier), degenerescenta hepatica și musculară (la miocard).Dozele mai mici dau intoxicații cronice care duc la slăbire, retardarea creșterii și deseori la rahitism. Cu cantități mari de fier se poate produce intoxicația acuta și chiar moartea animalelor.
