Intestinul subtire/Intestinul gros
Intestinul subtire/Intestinul gros
INTESTINUL SUBTIRE
Intestinul subtire are 3 segmente: duodenul, jejunul si ileonul. Cele trei segmente, in continuitatea lor tin de la orificiul piloric (prin care intestinul subtire comunica cu stomacul), pana la orificiul ileo-cecal (prin intestinul subtire care se continua cu cecumul). Continua stomacul și tine de la orificiul piloric pana la cecum, în care se deschide prin orificiul ileo-cecal. Duodenul, primul segment al intestinului subțire are forma ușor cilindroida și este flexuos. Al doilea segment este jejunul, prezintă o lungime mult mai mare decât duodenul și ultimul segment al intestinului subțire este ileonul, cel mai scurt segment și care se deschide în cecum.
1. DUODENUL
Reprezinta prima porțiune a intestinului subțire si prezintă la originea sa o dilatație numita ampula duodenala sau bulbul duodenal, puțin marcat la carnivore. În acest segment au loc cele mai importante transformări chimice ale alimentelor. Este lung de 20-60cm.
Mucoasa duodenului este de culoare roz spre brun, delimitata net de mucoasa jejunului, care este roz spre gălbui. La nivelul ampulei duodenale, mucoasa formează un pliu circular evident, denumit papila duodenala sau ampula hepato-pancreatica, întrucât la aceste specii canalul coledoc se deschide în comun cu canalul pancreatic principal. La câine canalul pancreatic accesoriu este constant, iar canalul principal poate lipsi.
Duodenul reprezinta porțiunea fixa a intestinului subțire. Aceasta situație anatomica rezulta din faptul ca organul prezintă mijloace de fixare proprii formate prin proiectul seroasei peritoneale de pe organele învecinate pe duoden, astfel:
- ligamentul gastro-duodenal
- ligamentul duodeno-hepatic
- ligamentul duodeno-pariental
- ligamentul duodeno-colic
- ligamentul duodeno-transvers
- ligamentul duodeno-renal
- ligamentul duodeno-cecal.
2. JEJUNUL
Este porțiunea cea mai lunga și mobila a intestinului subțire. El este în continuarea duodenului și se continua cu ileonul. Calibrul sau este uniform cu un lumen cuprins între 2-3,5 cm la câine. Lungimea jejunului variază în funcție de specia de animale, astfel la câine este de 3-3,5 cm și 1,5-2 cm la pisica.
Structura jejunului este formata din mucoasa, musculoasa și seroasa, comuna celei a duodenului, cu deosebirea ca în structura sa se găsesc numeroase glande Liberkuhn.
3. ILEONUL
Reprezinta ultimul segment al intestinului subțire fiind în continuarea jejunului, respectiv de la orificiul jejuno-ileonic și se deschide distal in cecum. Lungimea sa corespunde lungimii ligamentului ileo-cecal. Forma organului este cilindrica, iar pereții lui sunt mai rigizi decât ai jejunului, situație conferita prin îngroșarea planurilor musculare din structura sa.
Mucoasa jejuno-ileonului are o culoare gri-roz, spre gălbui și prezintă numeroase pliuri cu o dispoziție variabila. Situația formațiunilor limfoide intestinale la câine consta în faptul ca ele apar din segmentul duodenal, dar numărul lor se reduce în treimea mijlocie a jejunului, pana la dispariția lor în segmentul ileonului.
INTESTINUL GROS
Este in continuarea intestinului subțire. El are trei segmente: cecumul, colonul și rectul și tine de la orificiul ileo-cecal pana la anus.
1. Cecumul este puțin dezvoltat fiind situat în etajul inferior drept al cavității abdominale, având o lungime de 5-6 cm și un calibru de 1-2 cm. Aspectul organului este ușor spiral și prezintă un mic apendice cecal rotunjit și flexat in diferite direcții, vetro-caudal sau transversal.
2.Colonul este lung de 25-60 cm prezentând un calibru uniform de 2-3 cm. Segmentele colonului se pot sistematizat în următoarele portiuni:
- colonul ascendent
- colonul transvers
- colonul descendent
Aspectul colonului este simplu, neted, fără boseluri.
3. Rectumul este lung 4-6 cm și tine de la intrarea bazinului pana în dreptul celei de a patra vertebre coccigiene. În structura mucoasei rectale exista o abundenta de noduli limfatici solitari situati in mici depresiuni crateriforme.
4. Canalul anal este lung de 1-2 cm. Zona columnara este delimitata cranial de la o linie recto-anala evidenta. Coloanele anale sunt reprezentate de pliuri mucoase. Zona intermediara este bogata în glande anale a căror secreție este grasoasa.
Anusul, puțin ridicat, este acoperit de piele ce nu prezintă perisori, bogata în formațiuni glandulare perianale. Epiteliul este bogat în glande sudoripare ce produc un lichid vascos, de culoare gălbuie și urat mirositor.

