Hippocrate a scris „OMUL NU SE HRANESTE CU CEEA CE INGHITE, CI CU CEEA CE DIGERA ȘI UTILIZEAZĂ”. Aceasta afirmatie este adevarata in cazul tuturor crearurilor, inclusiv cainii si pisicile. E o parte importanta ce determina nutritia sa implice enzimele digestive.
CE ESTE O ENZIMA?
Enzimele sunt proteine găsite în interiorul celulelor sau dizolvate în mezenchim și în fluidele corpului. Acestea servesc drept catalizatori biologici, reducând cantitatea de energia necesară pentru reacțiile chimice, controland reacțiile metabolice care altfel nu apar sau apar foarte rar, în condiții fiziologice normale. Există peste 80.000 de sisteme enzimatice cunoscute, fiecare cu o funcție specifica. Fără ele, viața nu ar exista, întrucât întregul proces metabolic al organismului se bazează pe activarea, inhibarea și controlul enzimelor.
Enzimele se gasesc in toate celulele si tesuturile organismului viu predominand totusi in organe cu rol metabolic important: ficat, splina si tub digestiv. Formatiunile celulare cele mai bogate in enzime sunt lizozomii si mitocondriile. Enzimele sunt compusi de origine endogena, fiind biosintetizate in organismul viu iar biosinteza lor este controlata genetic. In organismul viu exista enzime constitutive, care sunt biosintetizate in permanenta deoarece sunt implicate in procese biochimice vitale (mai ales cele implicate in producerea de energie). Pe de alta parte, organismul poseda asa numite enzime inductibile, care sunt biosintetizate la o stimulare specifica.DOUĂ CATEGORII DE ENZIME:
1. Enzimele metabolice sunt prezente în fiecare celulă, țesut și organ din corp si acționează ca, catalizatori biochimici în funcția "moment-dupa-moment" a celulelor vii. Au funcția de a menține corpul într-un echilibru perfect, controlând practic fiecare reacție chimică asociată metabolismului. Din acest motiv, enzimele metabolice stau la baza procesului vital.
2. Enzimele digestive. Acestea sunt clasificate in enzimele intrinseci și extrinseci. Enzimele digestive intrinseci sunt cele produse si secretate de catre organism pentru a descompune alimentele. Glandele salivare, glandele gastrice din stomac și celulele specifice pancreasului secretă enzimele care lucrează pentru a digera proteinele, grăsimile și zaharurile din orice aliment. Exemple de enzimele digestive extrinseci sunt proteaza, care digeră proteinele; amilaza, care digerara amidonul; și lipaza, care digeră grăsimile.
FIZIOLOGIA NORMALĂ A ENZIMELOR DIGESTIVE
Majoritatea alimentelor proaspete conțin suficiente enzime active pentru a digera proteinele, amidonul sau grăsimile prezente în alimentele respective. De exemplu, avocado și nucile au enzime care implică lipaza sau digestia grăsimilor, în timp ce ovăzul are un nivel ridicat de amilază sau enzime care digeră amidonul. Contribuția enzimelor din alimente pentru procesul digestiv sunt extrem de importante și prea des neglijate. Alimentele ar trebui să pătrundă în stomac, complete de enzime digestive, care predigeră alimentele. Stomacul agită alimentele, predigerând până la 75% din hrana. Acest proces variază în timp in functie de specie; după care este introdus acidul clorhidric, produs de celulele parietale din peretele stomacului, careinactivează temporar toate enzimele alimentare și descompune hrana. Deci se introduce pepsina rezistentă la acizii din stomac.
Din punct de vedere chimic, enzimele sunt proteine si deci prezinta toate proprietatile fizice si chimice ale acestor biomolecule. Cu toate astea, chiar dacă sunt proteine, sunt prea mari și complexe pentru a fi distruse de acidul din stomac, ceea ce înseamnă că nu pot fi digerate. Majoritatea enzimelor sunt temporar reduse inactive de mediul acid ridicat, apoi reactivate când intră în mediul mai alcalin al tractului intestinal. Dupa care, concentratul de alimente bogate în nutrienți se mută în duoden, unde enzimele produse de pancreas sunt responsabile pentru digestia finală a proteinelor, glucidelor și grăsimilor. Secrețiile hepatice neutralizează aciditatea sucului gastric iar bila emulsionează grăsimile pentru o mai bună digestie și absorbție. Nutrienții sunt absorbiti de-a lungul suprafeței intestinului și transportate în sânge, care se scurge în ficat unde este filtrat pentru a preveni circulația substanțelor nedorite in corp. Substanțele nutritive sunt apoi trimise către fiecare celulă din corp. În cele din urmă, deșeurile, alimentele nedigerate și bacteriile se mută în colon pentru a fi eliminate.ENZIMELE SUCULUI DIGESTIV. Fac parte din clasa proteazelor (pepsina, catepsina, labferment) sau a lipazelor la animalele sugare (lipaza gastrica).
Enzimele proteolitice ale sucului digestiv sunt sintetizate si stocate sub forma de proenzime, care sunt activate de catre diversi factori locali.
Pepsina esteo endopepidaza, secretata sub forma inactiva de pepsinogen (pepsina- enzimă secretată de mucoasa stomacului, care transformă proteinele în peptide), care ataca hifrolitic o gama larga de proteine, cu exceptia protaminelor, pH-ul optim de activitate fiind cuprins intre 1,5-3. Pepsina hidrolizeaza legaturile peptidice ale aminoaccizilor aromatici (fenilalanina si tirozina) si carboxilici (asparagina si glutamina). La animalele adulte si la sugari, pepsina este cea care coaguleaza laptele, suplinind labfermentul, care nu este activ sub pH-ul 5.
Labfermentul, cunoscut si sub denumirea de chimozina sau renina gastrica, coaguleaza laptele ctionand la un pH optim, cuprins intre 5 si 6. Efectul consta in transformarea cazeinei in cazeinat, care apoi se combinna cu ioniii de calciu si formeaza cazeinatul de calciu, insolubil.
Catepsina, considerata si o fractiune a pepsinei, este o endopeptidaza care devine activa la un pH intre 3 si 5. Catepsina participala digestia proteinelor la animalele sugare, la care sucul gastric are un pH slab acid, iar pepsina nu este inca activa.
Lipaza gastrica are actiune lipolitica variabila in functie de specie si alti factori, fiind foarte activa la sugari. La acestia hidrolizeaza o parte din grasimile emulsionate din laptele ingerat.
Mucusul gastric are o mare afinitate de combinare cu acizii din continutul gastric, protejand astfel mucoasa impotriva actiunii caustice a acestora.
Factorul intrisec Castle este o mucoproteina secretata de celulele din glandele fundice, cu rol in absorbtia vitaminei B12.
ENZIMELE PROTEOLITICE SUCULUI PANCREATIC. Sunt reprezentate de:
Tripsina este o endopeptidaza secretata sub forma inactiva de tripsinogen, care este activat de catre enterokinaza duodenala in prezenta calciului. Actioneaza optim la pH alcalin cuprins inre 7-9, hidrolizand legaturile peptidice ale aminoacizilor bazici (lizina si arginina), rezultand popeptide ca produsi finali. Actiunile proteolitice ale tripsinei includ si descompunerea nucleoproteinelor in acizi nucleici, coagularea sangelui (nu si a laptelui). Chimotripsina este sintetizata sub forma inactiva de chimotripsinogen A si B, ambii activati de tripsina. Aceasta hidrolizeaza legaturi peptidice, amidice si esterice. Spre deosebire de tripsina, ea hidrolizeaza, asemeni pepsinei, legaturile peptidice ale aminoacizilor aromatici, determinand si coagularea laptelui. Alte enzime proteolitice: carboxipeptidazele A si B, colagenaza, elastaza, ribonucleazele si leucinaminopeptidaza.Enzimele glicolitice sunt reprezentate de alfa-amilaza. Aceasta este o endoamilaza ce hidrolizeaza legaturile glucozidicee din structura glicogenului, amidonului si amilopectinei la oligozaharide, ca produsi finali. Alfa amilaza actioneaza opptim la pH 7,1 si este activata de ionii de clor.
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza pancreatica, colipaza, colesterolesteraza si lecitinaza. Lipaza pancreatica este cea mai activa esteraza a digestiei, care are nivel maxim de activitate la pH usor alcalin (7-8) in prezenta ionilor de calciu si magneziu. Ea actioneaza asupra trigliceridelor, eemulsionate in prealabil sub actiunea sarurilor biliare, produsii finali ai lipolizei fiind un amestec de monogliceride, digliceride, acizi grasi liberi si glicerol.
ENZIME SUPLIMENTARE / INTEGRARE ENZIMICĂ
Sunt necesare enzime suplimentare pentru a le înlocui pe cele distruse prin gătit si prelucrare alimentară. Procesarea și coacerea la orice temperatură între 48° C până la 54 ° C, timp de doar trei minute, poate distruge practic toate enzimele, ceea ce are ca rezultat o scazuta predigestie în stomac. Adica, tot ceea ce rămâne din masa alimentară pătrunde în intestinul subțire în mare parte nedigerat. Acest lucru pune pancreasul și alte organe ale sistemului endocrin sub
un stres imens, din moment ce sunt nevoiti să atragă rezerve din întregul corp pentru a produce cantități uriașe de enzime adecvate.
Enzimele suplimentare se găsesc adesea în combinații ca:
* Lipaza: destul de acida, digera majoritatea grasimilor.
* Lactază: digera zahărul din lapte. Majoritatea mamiferelor au o activitate ridicata a lactazei intestinale la naștere, care se reduce la niveluri scăzute odata cu trecerea timpului și determină digestia incompletă a laptelui și a altor alimente care conțin lactoză. La fel ca oamenii, unele pisici și unii câini par mai capabili să tolereze lapte de alte mamifere; există o diferență semnificativă în nivelurile de lactoză între produsele lactate, variind de la zero la brânza cheddar, până la 11 grame într-o cana cu lapte.
* Amilaza: ajută la descompunerea și asimilarea amidonului și a carbohidraților astfel încât să poată fi transformate de alte enzime în glucoză.
* Glucoamilaza: descompune maltoza în molecule de glucoză. Celulaza și hemicelulaza: descompun celuloza (fibra), ceea ce permite accesul un nutrient cheie în fructe și legume (de exemplu, carotenoizi în morcovi, polifenoli din fructe de padure, enzime si folati din fasole, spanac si broccoli). Celulaza este produs în principal de ciuperci, bacterii și protozoare.
* Maltaza: analizează zaharurile simple și complexe și glicogenul neutilizat în tesut muscular. Glicogenul este convertit din zaharuri și amidon și vine stocate în celulele musculare pentru utilizare ulterioară.
* Invertaza: descompune produsele zaharozei, cum ar fi zahărul rafinat, o sursă de aliment comuna care poate contribui la stresul digestiv.
* Galactozidaza alfa: ajută la digerarea glucidelor prezente în unele alimente, precum fasolea, care nu este ușor digerabilă în intestinul subțire. Carbohidrații nedigerați trec apoi în intestinul gros de unde vin fermentati de bacterii și produc gaze, umflături, durere și disconfort pe general.
ALEGEREA SUPLIMENTELOR
Iată două puncte importante de care trebuie să ții cont atunci când alegi un supliment de enzime alimentare:
1. Enzime de origine animală, deseori numite enzime pancreatice, de obicei vizează digestia proteinelor.
2. Enzimele de origine vegetala sunt derivate din plante reale sau cultivate în sol vegetal. Acestea sunt mai stabile la acid decât enzimele pe bază de animale, deci sunt active în întregul interval de pH din sistemul digestiv și poate digera întreaga gama de grupe de alimente. Cele mai calitative suplimente de enzime digestive se realizează pur și simplu prin introducerea acestora in capsule. Aceasta înseamnă că nu este necesar nici un extract, nici o substanța chimica și nici un proces de uscare care să se deterioreze integritatea enzimelor sau contaminează produsul final.
Cantitatea, activitatea și tipul de enzime din produsul final depinde de mediul utilizat și de perioadă de timp în care organismul este lăsat să crească în condiții controlate.
Există o controversă cu privire la faptul ca enzimele cultivate sau pancreatice sunt mai multe potrivit pentru animalele noastre de companie canine și feline, dar ambele pot fi utilizate ambele cu succes.BOLI REZULTATE DE DISFUNCȚIE ENZIMATICĂ
Boli care perturbă sinteza sau secreția enzimelor digestive din pancreas provoacă o digestie deficitară care duce la malabsorbție.
Insuficiența pancreatică exocrină (EPI - Exocrine Pancreatic Insufficiency) apare atunci când există o pierdere de 85% la 90% din masa pancreatică exocrină. Fără enzime pancreatice, acestea vor apărea digestie deficitara severă și malabsorbție a amidonului, proteinelor și în special a grăsimilor. EPI la câini este adesea complicată de hipertrofia secundară a agentului patogen intestinal și de diaree care reacționează cu antibioticul, care distruge la randul sau digestia si absorbția nutrienților. Insuficienta pancreatica exocrina este relativ neobișnuita la pisici și este mai frecventa datorită pancreatitei cronice. Deficitul de lactază din cauza unei deficiențe enzimatice poate provoca intoleranță la lapte la câinii și pisicile adulte. Deficitul de amilază poate fi observat în cursul bolii generalizate a intestinului subțire (IBD). Carnivorele nu sunt potrivite pentru dietele bogate în carbohidrați, deoarece nu pot menține producția completa a cantității de enzime amilazice necesare pentru a-i digera și utiliza corect. Si proteinele din cereale sunt, de asemenea, mai greu de digerat decât proteine animale. Se pot dezvolta alergii și alte probleme imune cronice. Alergiile și sensibilitățile alimentare sunt frecvente. Alergenii sunt aproape întotdeauna proteine iar particulele alimentare nedigerate pot traversa bariera intestinală în fluxul sanguin, unde sunt identificate ca substanțe străine de catre sistemul imunitar. Acest lucru risipește resurse valoroase de apărare pe o „alarmă falsă”, in loc sa apere corpul de pericole reale și este denumită leucocitoză alimentară (creșterea celulelor albe din sânge determinată de alimente). CIC (complexe imune circulante) încep ca molecule mari de proteine nedigerate (în principal din grâu, porumb, lactate și soia) care pot fi absorbite în sânge. Anticorpii se cuplează cu acești invadatori de proteine străine pentru a forma CIC. La început, aceste CIC pot fi neutralizate de sistemul imunitar, apoi eliminate prin sistemul limfatic și rinichi. Un exces de CIC poate copleși capacitatea corpului de a le elimina, astfel încât organismul este forțat să le „stocheze” în țesuturile sale moi, ducând la un răspuns imun alergic continuu care duce la inflamație și, în cele din urmă, la tulburări autoimune. De fapt, unele studii au arătat că bolile cu niveluri ridicate de CIC pot fi îmbunătățite sau chiar remediate prin eliminarea CIC-urilor în exces. În plus, putrefacția din intestin cauzată de alimentele nedigerate poate compromite integritatea peretelui intestinal, permițând diverselor toxine din alimente să găsească drumul lor catre sânge și corp.Există dovezi puternice că glifosatul poate otrăvi microbiomii care duc la o serie de alte probleme de sănătate, inclusiv boli sistemice, probleme digestive, malnutriție și oboseală, toate fiind simptomele considerate a fi declanșate de sensibilitate la gluten sau intoleranță. Unele cercetări arată că glifosatul inhibă un tip de enzimă digestivă care ajută la procesarea și activarea vitaminelor A și D3, împreună cu poluanții detoxifianți. Pe baza acestei cercetări, unii oamenii de știință au ajuns la concluzia că nu doar glutenul din grâu este problema, ci si glifosatul sau chiar ambii.
