Pielea (structura/generalitati)

[Alexandra]

STRUCTURA PIELII

Pielea este cel mai mare organ al corpului. Ea inveleste corpul si actioneaza dualist ca bariara protectiva, dar si ca sistem informational.
La maturitate, tegumentul detine aproximativ 16% din greutatea corpului, iar la nou-nascuti pana la 24%.
Pielea difera ca textura, structura si grosime. Ea actioneaza sinergic cu cealalta organe interne, reflectand, astfel, starea de sanatate a organismului.

Cele mai importante structuri ale pielii:
1. Epidermul
2. Dermul
3. Hipodermul.

EPIDERMUL este situat la exterior si cuprinde 6 straturi, alcatuite din celule cu forma variabila. De la exterior spre interior, ordinea acestor straturi este urmatoarea:
* stratul descuamant (exfoliant)
* stratul cornos
* stratul intermediar (lucidum)
* stratul granular
* stratul spinos
* stratul bazal

DERMUL reprezinta stratul cel mai bine dezvoltat ( aproximativ 85% din grosimea pielii). Are o structura conjunctiva aproape identica pe toata grosimea sa.
Este alcatuit din:
* stratul pilar ( subtire si fin)
* stratul reticular ( contine fibre de colagen, reticulinasi fibre elastice).

HIPODERMUL reprezinta ultimul strat al pielii si are 90% structura triglicerida. Superior, face legatura cu stratul reticular, iar la inferior este ancorat de aponevroze (prelungire fibroasă lată care continuă sub mușchi) sau tesut periostal. Acesta este, de fapt, tesut conjunctiv lax, construit din:
* fibre de colagen si elastice
* celule conjunctive
* matrice extracelulara.
In profunzime sunt situate adipocitele, care formeaza lobulii adiposi. Totalitatea lobulilor adiposi poarta numele de panicul adipos, cu mai multe functii:
* depozit de grasimi, reprezentand un rezervor de energie
* termoreglare
* suport si amortizor al soculilor
* mentinerea conturuluui si asigurarea mobilitatii tegumentare in mai multe planuri
* rezervor pentru substante steroide si sediu al metabolizarii acestoora (cu producere de estrogeni).

Alte structuri ale pielii

* Vasele sanguine. Pielea este puternic vascularizata, aportul sanguin cutanat fiind necesar pentru nutritia dermului si epidermului, precum si pentru termoreglare. In mod obisnuit, vasele sanguine nu patrund in epiderm.

* Anastomozele arterio- venoasee (sunturile A-V), reprezinta legaturi normale dintre artere si vene, care permit pasajul sangelui arterial in circulatia venoasa fara tranzitarea retelei capilare. Sunt mai bine reprezentate in pielea extremitatilor, mai ales in dermul profund.

* Vasele limfatice. Iau nastere din reteaua capilara dispusa in dermul superficial si sunt drenate intr-un plex limfatic superficial. Ele controleaza dinamica lichidului interstitial (limfa) avand rol nutritional.

* Inervatia pielii. In profunzimea dermului exista un plex nervos senzitiv, de la care pornesc:
- ramuri inspre stratul papilar al dermului, care formeaza plexul cutanat superficial
- ramuri care ajung la corpusculii senzitivi.
Din plexul cutanat superficial spre epiderm se indreapta expansiuni nervoase libere, care au doua categorii functionale:
- reteaua intraepidermica, ce receptioneaza impresiile dureroase
- expansiunile iederiforme, pentru impresiile tactile.

FORMATIUNILE GLANDULARE ALE PIELII

Sunt reprezentate, in principal, de glandele sebacee si cele sudoripare, care au o distributie inegala.

* Glandele sebacee. Au o raspandire uniforma, in zonele acoperite cu par. Dimensiunile lor sunt mai mari la legaturile muco-cutanate, intre degete, pe zona dorsala a gatului, pe crupa, partea superioara a cozii, barbie. Secretia glandelor sebacee se numeste sebum, care formeaza o emulsie. La suprafata pielii sebumul retine umiditatea si, astfel, asigura hidratarea corespunzatoare. Firului de par ii confera stralucire, dar, totodata, are si proprietati antimicrobiale si feromonice.

* Glandele sudoripare. Se localizeaza sub glandele sebacee si se deschid tot in canalul pilos al folicului pilos, deasupra deschiderii conductului glandelor sebacee. Secretia lor (transpiratia) contine feromoni, dar si IgA ( vezi mai multe detalii despre IgA AICI .

* Glandele ceruminoase. Se gasesc in tegumentul conductului auditiv extern. Din punct de vedere morfologic seamana cu glandele sudoripare, iar functional cu glandele sebacee. Produsul lor de secretie se numeste cerume.

Alte glande modificate sunt:
- glandele perianale
- glandele lui Moli (in pleoape), care sunt glande sudoripare modificate
- glande mamare, care au o specializare superioara.

FUNCTIILE PIELII

Pielea are numeroase functii, unele chiar foarte importante. Daca nu functioneaza normal se poate produce moartea.
Principalele functii ale pielii sunt cele de:

1. Protectie. Se manifesta fata de diversii agenti mecanici, fizici, chimici si biotici. Cheratina asigura rezistenta mecanica si chimica, iar pigmentul melanic asigura fotoprotectia. Filmul lipidic superficial are atat proprietati antibacterieen cat si antifungice.

2. De membrana semipermeabila. Aceasta functie este importanta pentru mentinerea homeostaziei (proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern), deoarece pielea este rezervor pentru apa, o serie de electroliti, vitamine, lipide, glucide, proteine. Prin aceasta functie pielea limiteaza pierderile de apa, electroliti si alti compusi; totodata impiedica patrunderea unor molecule straine.

3. De secretie si excretie. Se realizeaza prin intermediul glandelor sudoripare si sebacee. Sub actiunea razelor solare are loc transformarea provitaminei D3, in vitamina D3, cu rol in reglarea, proliferarea si diferentierea epidermica. Aceasta sinteza este redusa la caine si pisica. in plus pielea mai produce structuri cheratinizate, cum sunt parul, unghiile, ghearele etc.

4. Functia exteroceptiva. Se bazeaza pe inervatie si multitudinea de receptori. Pielea este principalul organ senzitiv, fiind implicata in perceperea simturilor: tactil, de presiune, caldura, frig si durere. Orice excitatie mai puternica este perceputa de mai multe categorii de receptori si poate deveni dureroasa.

5. Functia imunitara. Pielea actionaza ca un agent intermediar intre mediul intern si cel extern. Aceasta este dotata cu o retea complexa de sisteme care servesc la mentinerea integritatii organismului. Uneori, se inregistreaza insa o activitate exagerata, asa cum se intampla in cazul dermatitei atopice, dermatitei alergice de contact sau a altor boli cutanate imunomediate.
Exista insa si o imunitate naturala, aceste mecanisme naturale de aparare fiind reprezentate de:
- gradul de hidratare
- descuamarea permanenta (exfoliere)
- acizii grasi (prezenti in sebum)
- acidul lactic (prezent in transpiratie).
In pielea normala exista un sistem de supraveghere supus controlului central. Acesta este sistemul imun al pielii. El poate fi controlat genetic, explicandu-se astfel variatiile individuale, care determina o sensibilitate diferita a indivizilor (de exemplu, unii caini fac dermatita atopica, altii nu).