Leishmanioza la carnivore
Leishmaniile sunt antropozoonoze cu incidență crescută în țările tropicale, determinate de protozoare din clasa Mastigophora, genul Leishmania, transmise prin intermediul flebotomilor. La câine are evoluție gravă.
Leishmanioza viscerală la câine
Evoluează în aceleași regiuni cu cea de la om, caracterizată clinic prin febră intermitentă, adenopatie, anemie, slăbire progresivă. Se întâlnește în Orientul Mijlociu, sudul Asiei, Africa tropicală, America Centrală, America de Sud și în țări din sudul Europei. Importanța bolii este de ordin social, deoarece la pacienții care nu beneficiază de terapie, la 75-90% evoluția este letală. Ciclul evolutiv se realizează cu participarea omului, carnivorelor (câinelui) sau a unor rozătoare, pe de o parte, și a flebotomilor, insecte din familia Psychodidae. Paraziții se multiplică în celulele reticulo-endoteliale, în macrofage și polimorfonucleare. Flebotomii, hrănindu-se cu sânge de la bolnavi, ingeră paraziții, care se multiplică apoi la nivelul intestinului, că promastigoti. Contaminarea se produce prin înțeparea animalelor de către speciile de Phlebotomus, ce conțin promastigoti.
Receptivitatea este crescută la câinii tineri, cu afecțiuni intercurente, subnutriți, cu deficit imunologic. Imunitatea postinfectanta este durabilă.
Simptome-perioada de incubație variază de la 1 până la 12 luni, cu o medie de 3-6 luni. Forma acută se manifestă cu: febră intermitentă, inapetență, diaree, anemie, keratoconjunctivita, rinită, uneori ulceroasă, apar depilații, ulcere cutanate la cap (periorbitar) în regiunea lombară, eczemă, stomatită ulceroasă, limfadenită hipertrofică, pareze și paralizie. Se întâlnește la tineret. În forma subacută evoluția durează câteva luni. În forma cronică, tulburările apar la câinii adulți după o perioadă de aproximativ 1 an, prin: slăbire treptată, anemie, alopecie, urmate obișnuit de moarte prin cașexie.
Diagnostic - clinic, este greu de pus. Se face examen microscopic, prin evidențierea leishmaniilor în frotiuri sau amprente efectuate prin biopunctate sternale, de limfonoduri, hepatice, noduli cutanați sau amprente de organ. Prin colorație M.G.G. (May Grünwald – Giemsa), paraziții apar cu citoplasmă fîn albastră și nucleul roșu-violaceu. Boala se poate confirmă și prin testul ELISA (Testul imunosorbant legat de enzimă).
Diagnostic diferențial se face față de afecțiunile febrile anemiante, dermatoze cu etiologie specifică (acarioze, helmintoze).
Leishmanioza cutanată la câine
Se întâlnește la om și câine în sud-estul și centrul Asiei, în țările bazinului mediteranean, Africa ecuatorială.
Simptomele cutanate apar la 3 zile, până la 6 săptămâni de la înțeparea câinilor de către flebotomii infectați. Local, apare o papulă eritematoasă, care proemina, formează noduli, crustizeaza și treptat ulcerează. Ulecerele se lărgesc și pot avea diametrul de câțiva centimetri. Uneori se produc suprainfectii și confluari ale leziunilor cutanate. Evoluția este cronică, putându-se întâlni cazuri cu cicatrizarea ulcerelor după câteva luni. Nodulii apar mai ales pe bot, pe urechi, pe buze, oleoape, rareori pe alte regiuni. Leziunile se întâlnesc pe mucoasa pituitară și bucală. Animalele slăbesc când leziunile cuprind suprafețe mai întinse, suprainfectate.
Diagnostic - examen microscopic, se raclează material din zona marginală și profunzimea ulcerelor cutanate, din limfonodurile satelite și se fac frotiuri care se colorează panoptic. Se pun în evidență leishmaniile în celulele endoteliale și în mononucleare.
Diagnosticul diferențial se face față de dermatite sau dermatoze parazitare (ancilostomoza cutanată) sau microbiene, eczeme, hipovitaminoză A, dermatomicoze.
