DEFECATIA
Defecatia este reflexul de eliminare pe cale anala a materiilor fecale. Orificiul anal este închis prin contracția unui sfinctere interne, format din fibre musculare netede, și a unui sfincter extern, format din fibre musculare striate. Fecalele sunt reținute în rect de către sfincterul intern, care prezintă un tonus contractil permanent.
Mecanismul defecație este declanșat de pătrunderea fecalele în rect, care determina relaxarea sfincterul intern și contracția peristaltica a musculaturii rectului, constituind reflexul rectosfincterian. Acest reflex determina în mod normal defecatia, proces care, în cazul animalelor dresate, poate fi blocat pe o anumita perioada de timp prin contracția voluntara a sfincterul extern. Controlul defecație sta la baza creării de reflexe condiționate privind producerea acestui act fiziologic la anumite ore, în locuri marcate.
La câine, relaxarea rectului și contracția sfincterul intern este asociata cu dispariția senzației de defecație, pana când un bol fecal pătrunde în rect. Diverși excitant psihici (frica, emoțiile, stresul) pot inhiba tonusul sfincterelor anale, provocând defecatia involuntara. Defecatia este favorizata și de alte activități voluntare, în special la carnivore, precum contracția diafragmului și mușchilor abdominali pentru creșterea presiunii intraabdominale sau adoptarea unei posturi caracteristice în timpul defecație.
Frecventa defecatiilor depinde de gradul de digestibilitate a hranei ingerate și de volumul fecalelor. Digestibilitatea hranei BARF este de 90-95%, prin urmare cainii/pisicile hrănite exclusiv cu carne, defecta o data la 1-2 sau chiar 3 zile. Deci, nu va îngrijorați dacă, cainele nu defecta 24 de ore. În schimb prezenta celulozei în hrana stimulează peristaltismul intestinal și crește frecventa defecatiilor. De aceea câinii pe boabe au parte de 2 sau 3 scaune pe zi.
Fiziologia excretiei
Re: Fiziologia excretiei
URINA
Urina este un lichid format dintr-un amestec de substanțe eliminate din organismul vertebratelor. Ea se formează în rinichi, care joacă o funcție de filtrare a sângelui, aici urina primară va fi refiltrată și ajunge pe căile urinare „uretere” în vezica urinară, unde este eliminată în exterior (micțiune) prin uretră și organele sexuale externe.
În formarea urinei intervin funcția glomerulara, functiile tubulare și reglarea diferiților componenti:
* corpusculul renal
* tubul renal
* ansa Henle ascendenta - se realizează concentrarea urinei in funcție de transportul activ al sodiului
* tubul contort distal - sub control hormonal, se produce urina izotona, iar în tubul colector, prin reducerea permeabilității sau intensificarea ei, se realizează diureza de diluție.
* tubii colectori - se realizează concentrația finala a urinei, permeabilitatea tubului colector poate fi modificata sub influenta hormonului antidiuretic ( ADH). Creșterea concentrației de ADH, mărește reabsorbtia apei, urina fiind mai concentrata (antidiureza), iar scăderea concentrației de ADH are efect invers.
Eliminarea urinei
Urina din tubii colectori ajunge în bazine și apoi prin mișcări peristaltice ale uretrelor este transportata în vezica urinară. La întrarea în vezica, uretrele străbat oblic peretele vezicii urinare, făcând imposibil refluxul urinii.
Micțiunea reprezinta evacuarea intermitenta a urinii acumulate în vezica urinară. Evacuarea este ajutata de o ușoară contracție a mușchilor abdominali, ultimele picături din uretra sunt eliminate prin contracția mușchilor bulbocavernosi.
Proprietati
Urina este un lichid apos, mai vâscos la unele specii (cal), limpede de culoare galben spre brun la carnivore datorita urocromului (substanță azotoasă galbenă, foarte bogată în pigmenți urinari) și urobilinei (pigment biliar de culoare galbenă-brună).
Mirosul este particular pentru fiecare specie, astfel ca la câini poate avea miros de carne (supa de pui) și la pisici, miros caracteristic de valeriana. În cazul alcalinizarii, mirosul urinei devine amoniacal; acest miros apare în staza urinară, urolitiaza si/sau procese inflamatorii. Mirosul accentuat de acetona sau chloroform, se întâlnește in diabet la câini. Unele medicamente (uleiuri volatile) pot modifica atât culoarea cât și mirosul.
Densitatea variază și ea în funcție de specie astfel ca la câini densitatea variază între 1015 - 1050, cu media de 1030. Reacția urinei depinde de alimentatie: cea bogata în proteine (BARF) acidifiaza urina și găsim un pH în medie de 6 - 6,5, iar cea vegetala conduce la alcalinizarea ei. În funcție de compoziția bolului, în cazul câinilor pe BARF (cantitatea de legume asimilata/ prea putina sau deloc, și lipsa celulozei în alimentație) ph-ul poate scădea și sub 6 (adică 5,8 ; ce scade de sub 5, 8 deja întra în discuție o afecțiune patologica).
Cantitatea de urina eliminata, numita și volum urinar, depinde de individ, de consumul de apa, de activitatea altor cai de eliminare a apei și de regimul alimentar evident. Carnivorele elimina 85% din apa prin urina, iar cantitatea variază între 0,5- 2L de urina in 24 de ore. Alimentele bogate închid și consumul crescut de apa determinand creșterea diurezei (producerea și eliminarea urinei) ; temperatura scăzută determina creșterea diurezei; efortul fizic intens însoțit de temperatura crescuta determina scăderea diurezei.
Substanțele anorganice prezente în urina sunt:
- cloruri - NaCl
- fosfați mono și dibazici de sodiu și potasiu
- sulfați de sodiu și potasiu
- saruri mixte de magneziu și amoniu
- dioxid și dioxid de carbon.
Dintre substanțele organice urina contine:
- uree
- acid uric (cainele de Dalmatia)
- alantoina
- creatinina
- produsi neazotati
- cantități mici de pigmenți - urobilina; enzime - amilaza, pepsină, tripsina, lipaza; vitamine hidrosolubile și hormoni.
Urina este un lichid format dintr-un amestec de substanțe eliminate din organismul vertebratelor. Ea se formează în rinichi, care joacă o funcție de filtrare a sângelui, aici urina primară va fi refiltrată și ajunge pe căile urinare „uretere” în vezica urinară, unde este eliminată în exterior (micțiune) prin uretră și organele sexuale externe.
În formarea urinei intervin funcția glomerulara, functiile tubulare și reglarea diferiților componenti:
* corpusculul renal
* tubul renal
* ansa Henle ascendenta - se realizează concentrarea urinei in funcție de transportul activ al sodiului
* tubul contort distal - sub control hormonal, se produce urina izotona, iar în tubul colector, prin reducerea permeabilității sau intensificarea ei, se realizează diureza de diluție.
* tubii colectori - se realizează concentrația finala a urinei, permeabilitatea tubului colector poate fi modificata sub influenta hormonului antidiuretic ( ADH). Creșterea concentrației de ADH, mărește reabsorbtia apei, urina fiind mai concentrata (antidiureza), iar scăderea concentrației de ADH are efect invers.
Eliminarea urinei
Urina din tubii colectori ajunge în bazine și apoi prin mișcări peristaltice ale uretrelor este transportata în vezica urinară. La întrarea în vezica, uretrele străbat oblic peretele vezicii urinare, făcând imposibil refluxul urinii.
Micțiunea reprezinta evacuarea intermitenta a urinii acumulate în vezica urinară. Evacuarea este ajutata de o ușoară contracție a mușchilor abdominali, ultimele picături din uretra sunt eliminate prin contracția mușchilor bulbocavernosi.
Proprietati
Urina este un lichid apos, mai vâscos la unele specii (cal), limpede de culoare galben spre brun la carnivore datorita urocromului (substanță azotoasă galbenă, foarte bogată în pigmenți urinari) și urobilinei (pigment biliar de culoare galbenă-brună).
Mirosul este particular pentru fiecare specie, astfel ca la câini poate avea miros de carne (supa de pui) și la pisici, miros caracteristic de valeriana. În cazul alcalinizarii, mirosul urinei devine amoniacal; acest miros apare în staza urinară, urolitiaza si/sau procese inflamatorii. Mirosul accentuat de acetona sau chloroform, se întâlnește in diabet la câini. Unele medicamente (uleiuri volatile) pot modifica atât culoarea cât și mirosul.
Densitatea variază și ea în funcție de specie astfel ca la câini densitatea variază între 1015 - 1050, cu media de 1030. Reacția urinei depinde de alimentatie: cea bogata în proteine (BARF) acidifiaza urina și găsim un pH în medie de 6 - 6,5, iar cea vegetala conduce la alcalinizarea ei. În funcție de compoziția bolului, în cazul câinilor pe BARF (cantitatea de legume asimilata/ prea putina sau deloc, și lipsa celulozei în alimentație) ph-ul poate scădea și sub 6 (adică 5,8 ; ce scade de sub 5, 8 deja întra în discuție o afecțiune patologica).
Cantitatea de urina eliminata, numita și volum urinar, depinde de individ, de consumul de apa, de activitatea altor cai de eliminare a apei și de regimul alimentar evident. Carnivorele elimina 85% din apa prin urina, iar cantitatea variază între 0,5- 2L de urina in 24 de ore. Alimentele bogate închid și consumul crescut de apa determinand creșterea diurezei (producerea și eliminarea urinei) ; temperatura scăzută determina creșterea diurezei; efortul fizic intens însoțit de temperatura crescuta determina scăderea diurezei.
Substanțele anorganice prezente în urina sunt:
- cloruri - NaCl
- fosfați mono și dibazici de sodiu și potasiu
- sulfați de sodiu și potasiu
- saruri mixte de magneziu și amoniu
- dioxid și dioxid de carbon.
Dintre substanțele organice urina contine:
- uree
- acid uric (cainele de Dalmatia)
- alantoina
- creatinina
- produsi neazotati
- cantități mici de pigmenți - urobilina; enzime - amilaza, pepsină, tripsina, lipaza; vitamine hidrosolubile și hormoni.
