ALERGII
Pentru câini și stăpânii lor, o mâncărime continuă reprezinta o greutate incredibilă și face ca viața cu animalele afectate să fie aproape insuportabilă. Nopțile nedormite, în care se încearcă toate mijloacele posibile pentru a împiedica câinele să se mai scarpine, devin o regula. La pisici, mâncărimea severă apare mai rar. Labele mușcate pana la sangerare, pete sensibile, zgârieturi purulente, buzele decojite sunt rezultatul acestei mâncărimi nemiloase. Modul în care această mancarime continuă afectează în cele din urmă afecțiunile pielii poate fi văzut mai sus și, de asemenea, în această SECTIUNE. Unii proprietari ajung, mai devreme sau mai târziu, să capituleze și să le injecteze câinilor lor cortizon, pentru a avea cel puțin câteva zile de liniște. În general, ajungem apoi la un consum continuu de cortizon. Cu toate acestea, terapia cu cortizon este sigur că va avea ultima șansă de a învinge problema. Mai întâi ar trebui să căutăm cauzele. În multe cazuri este dificil să se facă acest lucru și cauzele rămân deseori neclare. Cu toate acestea, este posibil, cu numai o schimbare a dietei, să se obțină o îmbunătățire. În special câinii tineri reacționează foarte repede. Și aici avem exemplul lui Lupin, câinele Andreei Busuioc care, cu o schimbare de la boabe la BARF, și-a revenit ( alergie la praf si polen). Aveți dovezile mai jos. Există și câini care se scarpina permanent, la care este aproape imposibil să calmezi mâncărimea fără cortizon, și aici vorbim în cazul câinilor seniori ( în vârstă). Poate dura chiar și câteva luni până când veți putea observa o îmbunătățire. Adesea, simptomele colaterale, cum ar fi diareea sau infecțiile urechii, se îmbunătățesc rapid, în timp ce mâncărimea în sine rămâne în mod constant.. Din pacate, doi din trei pacienți care merg la o clinică veterinara suferă de astfel de alergii; apar din ce în ce mai frecvent atât la oameni cât și la animale de companie: alergiile sunt o hiper reacție a sistemului imunitar la simptomele externe. Sistemul imunitar este extrem de complex, incluzând celulele albe din sânge, dar și întregul sistem de mucoase (intestin) și colonizările lor bacteriene. Dacă acest mediu rămâne deranjat pentru o perioadă lungă de timp, organismul are o reacție alergică. Din acest motiv, tratamentul holistic ar trebui să înceapă cu refacerea și reglarea acestui mediu perturbat. Pentru tratamentul alergiilor, medicina alopată foloseste doar imunosupresoare. Acestea sunt medicamente, cum ar fi cortizonul, care trebuie să împiedice reacția excesivă a sistemului imunitar, care acționează doar ca un inhibitor al simptomelor. Mai mult, alergiile au un efect mai mare într-un mediu hiperacid. Hiperacidificarea in cazul puilor, de exemplu, apare după o dietă greșită, dar și după administrarea de medicamente. Antibioticele, vaccinările, analgezicele, metalele grele și otrăvurile din mediu pot provoca modificări ale mucoasei intestinale și, prin urmare, pot deschide ușa alergiilor.Alergiile alimentare sunt de departe cele mai frecvente reacții alergice la câini și pisici. Acestea sunt probleme care apar din obiceiuri greșite, un cadou lăsat nouă de dieta confortabilă cu alimente industriale. Continuă să ne uimească faptul că doar câțiva medici veterinari observă acest lucru, atat timp cat este atât de evident în sine.
Una dintre cauzele alergiilor alimentare sunt intoleranțele față de aditivii chimici, cum ar fi antioxidanții, conservanții, coloranții, dar și vitaminele adăugate artificial, pe care consumatorul adesea nu le consideră aditivi și, prin urmare, acceptă să le ia. Mai mult, după încălzirea și compresia puternică, compoziția materiilor prime este modificată în așa măsură încât digestia este compromisă. Organismul nu mai recunoaște aceste materii prime, proteinele nu mai sunt defalcate corespunzător, consecințele sunt inflamația mucoasei intestinale. Moleculele prea mari ajung în sânge și pot declanșa alergii. La fel, ficatul nu mai este capabil să se detoxifice așa cum ar trebui. Otravurile și toxinele sunt depozitate în țesuturile conjunctive ale pielii și se acumulează, ceea ce duce la blocarea țesutului intracelular, nu mai există un aport de sânge la celulele pielii. Și asa se dezvoltă mâncărimea severă și eczeme. Factorii care favorizează apariția alergiilor provin adesea de când animalele sunt încă pui. Mai presus de toate, contactul timpuriu al puilor cu produse din lapte de vacă (înlocuitori de lapte) și alimente gata-făcute ( conserve) pentru consum favorizează apariția alergiilor. Chiar și administrarea repetată de substanțe deparazitare (industria farmaceutică recomandă o doză la fiecare 2 săptămâni la pui) previne forma ionică a unui sistem imunitar intact. În acest fel, aceste tratamente chimice împotriva viermilor sunt incluse în sau printre factorii declanșatori ai alergiilor. În mod similar cu ceea ce se întâmplă la copiii mici, la care un exces de igienă poate face dificilă dezvoltarea unui sistem imunitar puternic, deparazitarea frecventă la pui poate determina sistemul imunitar să nu se confrunte suficient cu bacterii sau cu paraziți. Ceea ce nu este "antrenat", nu va fi capabil nici să ofere performanță. În aproape 90% din cazuri, câinii și pisicile au o alergie la acarienii de praf, acarienii alimentari și foarte des la mușcătura de purici. De fiecare dată ne întrebăm ce valoare ar trebui să aibă aceste teste, dacă în aproape toate animalele iese întotdeauna același rezultat; ce sens trebuie să aibă toate acestea pentru tratament? Un veterinar, dacă face acest test, urmărește un scop. Dar dacă nu știe să interpreteze rezultatul, dacă nu poate să ii confirme proprietarului că animalul său de companie este alergic, nu are prea mult sens. Testele asupra alergenilor alimentari, care se fac atât de des, se dovedesc a fi fals pozitive în 50% din cazuri, adică nu e neapărat ca alergenii găsiți trebuie să declanșeze neapărat o alergie. Rezultatele fals pozitivele pot deveni negative la următorul test. Prin urmare, astfel de „alergii” pot dispărea singure, mai ales după schimbarea dietei. Testele pe alergeni alimentari sunt, prin urmare, inutile; astfel de alergeni pot fi identificați numai printr-o dietă de excludere, orice altceva este o risipita de bani. Testul de alergie pentru polen, ierburi etc sunt semnificative, dar sunt de puțin folos, deoarece ierburile testate cu greu se pot elimina. Chiar și desensibilizările făcute de medicii veterinari au succes foarte rar (în desensibilizare se utilizează un vaccin împotriva fiecărei substanțe testate ca pozitive). În majoritatea cazurilor coexistă multe hipersensibilități, care, de asemenea, pot fi modificate, dar desensibilizările pot acoperi doar un singur caz. Testele pentru alergeni alimentari sunt un alibi pentru medicii veterinari care, în afară de cortizon, antibiotice și alimentele dietetice, nu cunosc alte tratamente posibile. Medicamentele care conțin cortizon se dovedesc a fi problematice. În afară de efectele secundare puternice care apar atunci când încetați să administrati medicamentul, simptomele se înrăutățesc în majoritatea cazurilor. În mod sistematic, câinii devin animale bolnave cronic. După ani de tratament nereușit, mulți sunt declarați incurabili 
. Dacă optați pentru terapia corecta, câinii reacționează foarte bine atunci când apar primele simptome; cu cât tabloul clinic durează mai mult, cu atât tratamentul este mai dificil. Uneori, o recuperare completă nu mai este posibilă. Sistemul imunitar al acestor animale a "ieșit de pe șine" într-o asemenea măsură încât este posibil să se mențină numai cu o administrare continuă de cortizon. Dacă încercăm să îndepărtăm fiecare subiect, de cortizon, în unele cazuri nu s-a reușit complet. Cu toate acestea, în multe cazuri, a fost posibila cel puțin reducerea dozelor. Intoleranțele alimentare, spre deosebire de alergiile alimentare, nu sunt reacții alergice; sunt cauzate de lipsa anumitor enzime digestive. Datorită unei restaurări consistente a florei bacteriene, acestea sunt totuși reversibile, adică pot dispărea complet.Pe lângă intoleranțele alimentare, există și alte boli alergice la câini și pisici care se pot manifesta prin răceală, conjunctivita pruriginoasă, urechi inflamate sau inflamați dureroase la nivelul articulațiilor. În aceste cazuri, trebuie urmat programul general de reabilitare. La aceasta se adaugă în mod firesc un plan individual de tratament. Terapeutul trebuie să decidă în mod individual care dintre multiplele remedii naturale ar trebui utilizate, de exemplu, pentru o conjunctivită. Salubrizarea de bază ar trebui făcută întotdeauna, cu atât mai mult atunci când cazul este deja cronic.
În răcelile alergice cronice sau bronșita alergică cronică, se foloseste o picătură de Ruberkehl în interiorul urechii o dată pe zi, la care se adaugă întotdeauna vitamina C, zinc și ulei de krill (astaxantină). Vezi detalii AICI despre uleiul de krill.Stimuloterapie cu preparate Sanum. În aceste cazuri, fiecare pacient este un caz separat, iar terapiile trebuie stabilite individual. Există o serie întreagă de terapii care pot fi urmate după vindecarea de bază: homeopatie, acupunctură, biorezonanță, pentru a numi doar câteva.
Bolile autoimune reprezintă o anumită reacție alergică a organismului. În acest caz nu se reacționeaza impotriva alergenilor din exterior, ci agresiunea sistemului imunitar apare împotriva substanțelor endogene. Printre aceste boli se numără diabetul de tip 1, în prezența căruia celulele pancreatice care produc insulină practic se distrug. Granulomul eozinofilic de pisică este, de asemenea, inclus în alte imagini clinice.
CUM SE PREZINTA PIELEA UNUI CAINE DUPA O LUNA DE MANCARIMI SI SCARPINAT
ALERGIE ALIMENTARA, PISICA
BOALA AUTOIMUNA
LUPIN AL ANDREEI BUSUIOC, ALERGIE LA PRAF SI POLEN
